AM

Iarna pe uliţă

2012-01-16T20:37:00.005+02:00

Gură fac ca roata morii;

Şi de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se gâlcevesc

Vrăbii gureşe, când norii

Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,

Stau pe-ncăierate puşi;

Cei mai mici, de foame-aduşi,

Se scâncesc şi plâng grămadă

Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare

Un copil, al nu ştiu cui,

Largi de-un cot sunt paşii lui,

Iar el mic, căci pe cărare

Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul

Şi-o târăşte-abia, abia:

Cinci ca el încap în ea,

Să mai bată, soro, vântul

Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,

Mă-sa l-a trimis în sat,

Vezi de-aceea-i încruntat,

Şi s-avântă, şi se crede

Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică

Dând pe ceafă puţintel

Toată lâna unui miel:

O căciulă mai voinică

Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,

Dar deodată cu ochi vii,

Stă pe loc - să mi te ţii!

Colo, zgomotoasa gloată,

De copii!

El degrabă-n jur chiteşte

Vrun ocol, căci e pierdut,

Dar copiii l-au văzut!

Toată ceata năvăleşte

Pe-ntrecut.

- "Uite-i, mă, căciula, frate,

Mare cât o zi de post -

Aoleu, ce urs mi-a fost!

Au sub dânsa şapte sate

Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,

Alţii-n glumă parte-i ţin -

Uite-i, fără pic de vin

S-au jurat să-mbete-n cale

Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă

În cojocul rupt al ei

Şi încins cu sfori de tei.

Stă pe loc acum să vadă

Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna

Pentru micul Barba-cot.

- "Aţi înnebunit de tot -

Puiul mamii, dă-mi tu mâna

Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie

Focul când e-n clăi cu fân,

Şi-apoi zici că eşti român!

Biata bab-a-ntrat în laie

La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară

Şi-o petrec cu chiu cu vai,

Şi se ţin de dânsa scai,

Plină-i strâmta ulicioară

De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna

Să-şi păzească drumul lor!

Râd şi sar într-un picior,

Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna

Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:

Bate,-njură, dă din mâini:

- "Dracilor, sunteţi păgâni?

Maica mea! Să stai cu băţul

Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte

Ca să-şi facă-n jur ocol;

Dar abia e locul gol,

Şi mulţimea năvăleşte

Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce

Lălăind în chip avan:

Baba-n mijloc, căpitan,

Scuipă-n sân şi face cruce

De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii

De prin curţi, şi sar la ei.

Pe la garduri ies femei,

Se urnesc miraţi bătrânii

Din bordei.

Iti scriu ca unei prietene. Celei mai bune

2012-01-05T23:10:00.003+02:00

Daca obtii ce vrei nu inseamna ca ai ce-ti trebuie.

Limpezeste-ti mintile si da-ti seama, macar in al 12-lea ceas, ce iti lipseste de fapt. Renunta la fondul de ten ce iti mascheaza rana, sterge-ti zambetul fals, pune mana pe bisturiu si taie in carne vie. Scoate glontul din tine, urla de durere si apoi lasa sangele sa faca scoarta.

Fondul de ten nu dizolva metalul, dar timpul vindeca ranile.

In incheiere (via Lucian Blaga)

2011-12-30T00:23:00.001+02:00

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

"Impre...jurati"

2011-11-24T00:35:00.004+02:00

Oamenii care ne "populeaza" viata sunt rezultatul unor alegeri voluntare, al unor circumstante ne-/fericite sau al ... trebuie sa ma fie ceva!

Unii oameni sunt sortiti uitarii, chiar daca, o vreme, imparti cu ei lingura.

Unii oameni sunt destinati sa fie nedespartiti, independent de distanta ce-i separa.

Relatiile bazate pe sentimente autentice merita sa existe, indiferent de cauza lor.

As vrea sa pot sa nu imi mai pierd timpul cu restul...

Ce-mi doresc, de zilele mele

2011-11-14T22:45:00.003+02:00

Sa invat sa pierd demn, dar sa nu-mi fac din asta un stil de viata.

Sa nu simt ca depind de cineva, dar sa simt ca ma pot baza pe cineva.

Sa stiu sa tin cuiva umbra in vremuri de arsita, dar sa nu ajung la ultima varsta simtind ca am facut doar umbra.

1 carte (cel putin)

2 tablouri (cel putin)

3 copii (sau mai multe? :)

I can taste the ocean on you skin

2011-11-01T23:08:00.001+02:00

I dreamed what what you were offering
Imagine lying next to me
You should, and your reputation talks
I will write our story in my mind
Write about our dreams and triumphs
This might be my "Innocence Lost"
I can taste the ocean on your skin
That is where it all began
I dreamed that we were elephants
Out of sight, clouds of dust
And woke up thinking we were free

I can taste the ocean on your skin
That is where it all began

This really what you want

Go!

2011-10-24T00:09:00.000+03:00

Giving up doesn't mean you're weak. It means you're strong enough to let go.

Un alt fel de arhitectura

2011-10-18T21:54:00.004+03:00

Nu am pretentia de a sti multe despre constructii si nici pe cate mi-as dori despre relatii. Imi permit totusi sa emit niste pareri. Ale mele, deci nu neaparat bune sau rele.

Casele, mi s-a spus, e musai-musai sa aiba 3 elemente: fundatie, pereti si acoperis.

Fundatia e baza. Peretii dau volum, delimiteaza spatiul, protejeaza partial si marcheaza in maniera cea mai evidenta constructia. Acoperisul intregeste protectia si intimitatea, pastreaza caldura si completeaza constructia. Ce urmeaza dupa (cate geamuri, cate usi, ce culori etc), tin de talentul si optiunile personale ale celor implicati in constructie.

Percep relatiile ca fiind un fel de case.

In prima faza se aseaza o fundatie: respectul reciproc. Aceasta trebuie sa aiba adancime suficienta si sa fie turnata din materiale durabile. In urmatoarea faza se ridica peretii. Intr-o relatie, rolul lor este jucat de prietenie. Daca fundatia e construita prost, nu va reusi sa sustina greutatea peretilor si acestia se surpa. Daca fundatia e buna si peretii par rezistenti se poate pune un acoperis: iubirea. Acest ultim element are sanse sa reziste doar daca structurile anterioare au fost construite sanatos. Daca nu, se duc naibii toate: si respectul, si prietenia, si acoperisul ala care, poate, mai bine nu se punea.

Daca toate-s bune insa, vorba reclamei, "coafura rezista!" si puteti trai fericiti pana la adanci batraneti.

Bine de stiut, totusi, ca din motive pe care nu sunt sigura ca le stiu explica corect, in timp, fundatia se poate macina. Chiar daca e ascunsa sub pamant e bine sa fie tinuta sub observatie ca sa ramana in parametrii corecti. If not, Houston you might have a problem!

Cand ti-e lumea mai draga, fiindca ai uitat ce inseamna sa il respecti pe celalalt, te poti trezi privind la stele, cu acoperisul tandari si peretii plini de fisuri.

Parerea mea.

P.S. (cam) Din aceeasi serie, o schema simpatica, descoperita pe o pagina de Facebook.

Necaz pe capul meu

2011-09-21T23:39:00.005+03:00

Radacini crescute. Pas firesc, mers la coafor. Unul nou, la recomandarea altei colege. Si la celelalte 3 tot pe recomandari am ajuns. La fiecare o singura data.

De data asta, am fost mai optimista - cat de gresite pot iesi niste radacini?

Am ajuns. Anca, stilista, a insistat sa imi schimbe un pic culoarea. "Te pregatesc de toamna," mi-a zis. "Iti incalzesc un pic nuanta, facem un blond aramiu." Am stat un pic pe ganduri, apoi am acceptat. "Mirela, colega care m-a trimis acolo, arata mereu impecabil. Probabil ca si Anca contribuie la asta. O sti ea ce zice."

Si 45 de minute am stat cuminte, uitandu-ma din cand in cand la pasta din capul meu, initial gri, apoi portocalie, apoi roz. Nu m-am panicat. De obicei cand imi vopsesc acasa radacinile par mov in timpul procesului. So, no panic.

Am asteptat cu nerabdare spalatul, apoi, in timpul uscatului am evitat sa ma uit in oglinda. Am eu o slabiciune pentru emisiunile cu schimbare de look si imi place tensiunea aia creata prin montaj si prin calupul de reclama plasat chiar inainte sa vezi rezultatul final.

Asteptand o surpriza placuta, asadar, nu m-am uitat in oglinda sa vad ce se intampla in capul meu. Cand am fost gata spalata, uscata si "intinsa" am deschis ochii.

Hopa!

Am amutit.

In sinea mea o blonda rapusa zbiera: "Asta numesti tu blond-aramiu? Pe naiba! Asta e galben-portocaliu-guma-Turbo!!!"

Anca a remarcat tacerea dar a rezolvat situatia imediat:

"Vezi ce frumoasa e culoarea? Asta e cea mai in voga acum. Asa are parul si Bianca Dragusanu!"

M-am linistit.

PS Nu. Nu am culoarea parului Biancai Dragusanu. Anca m-a mintit. Al meu e mai roz-molusca. Si nici bani de operatii estetice n-am.

Am ajuns

2011-09-21T21:50:00.002+03:00

- Mai strange si tu dupa tine! O sa intelegi candva ca nu te va urmari mereu, cineva, sa faca ordine in urma ta!

- Spala vasele cand te ridici de la masa. O sa vezi ce greu o sa iti fie cand se aduna prea multe!

- Nu-ti mai lasa hainele aiurea. O sa vezi ce prost o sa te simti cand vine cineva la tine si ai dezordine in casa!

- Spala chiuveta de fiecare data dupa ce o folosesti. Dupa o vreme, n-o sa se mai curete bine!

- E important sa ajungi acasa cand spui ca ajungi. O sa intelegi candva cat de importante pot fi 5 minute!

- Sunt lucruri mai importante decat hainele, banii si distractia. O sa intelegi cand o sa le ai pe toate si tot o sa iti lipseasca ceva!

- Mai lasa televizorul si pune mana pe o carte. O sa iti prinda bine candva!

- Nu mai fi asa incapatanata. O sa vina o vreme cand o sa iti para rau ca n-ai mai lasat si tu de la tine!

- O sa ajungi sa intelegi ce buna-i ciorba!

- O sa iti fie dor sa te astepte cineva cu o masa calda!

- O sa vezi ce dor o sa iti fie de mersul la scoala!

(...)

- O sa ajungi tu, draga mamii, sa imi dai dreptate. Sper sa nu fie prea tarziu!

Am ajuns, draga mama, sa iti dau dreptate. Sper sa nu fie prea tarziu!

Prietei

2011-09-09T23:25:00.005+03:00

Cel mai frumos cadou pe ziua de ieri: un mesaj de la Prieteiul meu.

Credeam ca, dupa 3 ani in care a fost consecvent in a nu-mi mai spune "la multi ani" de Sf. Marie, acest obicei al lui s-a pierdut intre alte prioritati.

Dar nu. Ieri mi-a scris un mesaj-cadou, ca-n vremurile in care credeam amandoi ca fraierii ca e mai bine sa fii om mare.

Acum suntem mari. Nu mai sunt asa de convinsa, ca mai demult, ca e mai bine.

Dar raman convinsa ca mi-a ramas Prietei, asa ca pe vremuri: cineva drag, care-ti vrea binele si caruia ii vrei binele, dar care ti-e un prieten mai mic.

Nu, nu ca valoare!

Prietei = prieten cu suflet de copil.

Abstinenta

2011-09-02T22:50:00.003+03:00

As fi vrut sa...

Totusi...

Poate maine.

Azi evit cuvintele. Orice vorba spusa e urmata de un val de tuse.

Nu vreau sa infectez pe nimeni. Sau nu pe cine nu merita.

Azi tac.

Poate maine voi...

Lectii invatate

2011-08-31T00:09:00.004+03:00

1. E extrem de greu sa te schimbi pe tine, asadar, aproape imposibil sa ii schimbi pe altii.

2. Daca nu vrei sa descoperi niste adevaruri inutile dar deranjante, nu cauta sa le afli. Daca totusi te roade curiozitatea, nu uita ca erau mai degraba inutile, decat deranjante.

3. Si nebunii au farmecul lor. Trebuie doar sa gasesti in tine suficient simt al umorului sa razi cu ei sau de ei. Un zambet in plus nu strica niciodata.

Concediu

2011-08-11T23:50:00.001+03:00

Minciuna

2011-08-08T22:39:00.010+03:00

... este o afirmatie care este contrazisă de către experiență, observație sau bun simț, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parțială a faptelor și a adevarului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor, zice Wikipedia.

Eu zic ca si comunicarea partiala a unor adevaruri este tot minciuna. La fel, tacerea, cand stii ca ar trebui sa spui ceva. Si stii si ce ai de spus. La fel, daca promiti ca faci un lucru, dar nu iti respecti promisiunea si nici nu marturisesti asta, tot minciuna se cheama. (Si lasitate. Si amagire, care, de obicei, rezulta in dezamagire.)

Si daca celalalt alege sa ignore, nu inseamna ca nu stie ca e mintit.

Iar daca tu stii ca minti si crezi ca nu esti descoperit/a, nu te culca prea linistit/a...

"Adevarul asteapta. Numai minciuna este grabita" (Alexandru Vlahuta)

Din drag de Bistrita

2011-08-02T21:08:00.003+03:00

nu pot sa nu laud o initiativa locala.

Compania Pombis, firma serioasa si apreciata la nivel local si nu numai, si-a extins de curand domeniul de activitate. Daca pana acum oamenii astia erau mandrii proprietari ai unor livezi frumoase si producatori de fructe distribuite in tara si in afara ei, de curand si-au extins activitatea, lansand o fabrica de sucuri din mere.

Ce sa va zic, sucurile (Alma si Livada cu soare) sunt bune de numa', designul ambalajelor e de o calitate cel putin respectabila (bravo cuiva drag!) si de cateva zile compania are si un site nou-nout, pentru care iar felicit niste oameni dragi.

Asadar, daca vedeti sucul pe raft, nu ezitati sa il incercati. Promit ca a doua oara nu trebuie sa va conving sa dati banii pe el. Veti decide singuri sa faceti asta.

Pretul e cel putin rezonabil (e mai ieftin decat aproape orice alt suc care se pretinde a fi natural), iar calitatea e ireprosabila (are un singur ingredient - suc obtinut prin presarea merelor).

Avand in vedere ca nu e clientul agentiei pentru care lucrez, oare de ce ii fac reclama gratuita? Fiindca imi place si fiindca merita.

P.S. Aruncati un ochi si pe galeria foto ca sa va faceti o idee despre ce vorbesc.

Off

2011-07-24T02:10:00.001+03:00

Bogdan

2011-07-20T23:37:00.006+03:00

Fiindca mi-am pierdut vremea cu diverse framantari inutile, am uitat sa ma laud cu ceva important. Vineri s-a implinit o saptamana de cand Bogdan s-a alaturat familiei Marchis.

E cel mai mic si mai gingas om pe care l-am vazut vreodata. Dar o sa creasca frumos ca surioara lui, Bianca, inteligent ca frate-meu, perseverent ca tata, inimos, ca mama mea si hotarat ca mama lui. In plus, sper ca va sti sa iubeasca si sa aprecieze familia care l-a primit, cu drag, pe lume.

Pe mine trebuie doar sa ma tolereze si sa imi cumpere cirese, cand ii voi fi matusa batrana :).

Note to self

2011-07-20T08:53:00.003+03:00

Degeaba am trait 28 de ani, ca tot nu m-am prins cum merg lucrurile.

Cineva varsa acid pe langa mine, iar eu, ca un burete fraier, ma grabesc sa fac curat si absorb toate prostiile. Si le tin in mine sa ma macine si sa ma roada.

Trebuie sa caut un magazin de vaccinuri. Imi voi cumpara un antidot pentru naivitate, o doza de indiferenta si doua de nesimtire.

Asa, poate voi fi mai aproape de normalitate...

Ardeeee

2011-07-14T18:16:00.004+03:00

- asfaltul orasului de dogoreala soarelui.

Noroc cu ciresii si corcodusii ce-mi strajuiesc geamurile apartamentului, cu faptul ca mi-e urat frigul si ca m-ar bate Dumnezeu sa ma plang de vremea asta, cand azi-iarna ziceam ca dau orice pentru o canicula cinstita :)

- timpul prea repede, la cate sunt de facut.

Da' mai bine sa n-ai vreme sa te plangi de prea multa treaba, decat sa ai prea multa si sa te plangi de plictiseala sau, si mai rau, de foame.

- fata de nerabdare ca vrea in concediu.

Sa-i arda talpile de topait la Sziget si buza de pofta de fructe de mare si cocktailuri pe plajele Croate...

- uite cum :)

Eremia Grigorescu

2011-06-14T22:54:00.005+03:00

Pe strada cu miros de liliac au inflorit salcamii;

Pe strada cu miros de salcam a inflorit socul;

Pe strada cu miros de soc au inflorit trandafirii;

Draga mea, ne-a imbatranit primavara.

Examen

2011-06-08T21:14:00.007+03:00

Ieri am avut unul dintre cele mai grele examene din viata mea de pana acum. Am fost in fata a peste 30 de persoane care, pe rand, mi-au pus in fata cate un dosar si s-au asteptat de la mine sa il citesc, sa il analizez si sa fiu capabila sa ii fac o evaluare corecta. (A se intelege favorabila.)

Nu stiu daca am trecut testul. Ei au trecut cu totii, mai greu sau mai usor, mai multumiti sau nu prea... Eu voi afla, probabil, doar peste niste ani. Sau poate niciodata.

E dificil rolul de legiuitor.

E greu sa condamni fuseritul, cand stii ca si tu il practici uneori. Doar ca, spre deosebire de ei, ai avantajul experientei, care te ajuta sa il maschezi mai bine.

E greu sa condamni furtul cand si tu ai calcat stramb cateodata, fie fatis - golind buzunarele parintilor de monedele de 5 lei, gri, mari si usoare, suma fixa necesara pentru o guma Turbo -, fie elegant - profitand de sinonimia cuvintelor din limba romana sau de cunostintele precare de limba engleza ale fostilor profesori.

E greu sa condamni minciuna, cand industria in care activezi o foloseste frecvent, bineinteles fara sa admita direct, drept instrument de lucru.

E greu sa acuzi lipsa de punctualitate, cand aproape zilnic spui "in 5 minute plec de la birou" si o faci abia doua ore mai tarziu.

Dar ceea ce este cel mai greu este sa alegi intre a-i oferi unui om un peste cu care sa isi potoleasca foamea, primind in schimb un zambet imediat, larg si inocent, sau a-l lasa infometat cu undita in brate, atragand asupra ta un val de injuraturi inghitite.

Am ales sa hranesc pe toata lumea. Cine a stiut pescui a plecat cu burta plina. Cine nu, a primit o imbucatura cat sa nu lesine. Pe viitor sper ca vor intelege de ce.

Eu voi afla, probabil, doar peste niste ani. Sau poate niciodata.

Lasă-mi, toamnă...

2011-06-08T00:44:00.002+03:00

(Ana Blandiana)

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

My mood today

2011-05-30T19:16:00.002+03:00

An evergreen

2011-05-26T09:27:00.003+03:00

Citind textul acesta de pe blogul lui Zoso, mi-am amintit despre o perioada in care ma intrebam daca exista un anumit gen de barbati.

Exista.

De cine mi-e dor

2011-05-20T10:01:00.002+03:00

De Irina, cu parul rosu, cu rochite frumoase si povesti despre calatorii.

De Corin, cu pipe, aparate de fotografiat, intelepciune de bunic si atitudine de cavaler.

De Mona, cu proiecte de scoala facute mai bine ca ale mele, cu picturi abstracte si fulare crosetate celor dragi.

De Q cu starile lui schimbatoare si sinceritate neconditionata fata de prieteni.

De Oana, cu bune si cu rele, dar mai ales cu povesti nesfarsite in prag de somn.

De Crina-Cristina, care mi-a oferit combustibilul necesar sa iau calea Clujului. (Nu. Cristina nu este o benzinarie:)

De Cristina, cea care, la prima intalnire, mi-a vorbit cu mare dezinvoltura despre divortul ei, si care apoi, cu si mai mare dezinvoltura a stiut sa imi intre in suflet.

De Butterfly, cu ochii lui frumosi si blanzi, si zgarcenia caracteristica in a imparti vorbe cu necunoscutii.

De Rafa, cu geaca ei de MJ, toleranta si rabdatoare. Rafa, nu geaca.

De Oana cea inalta, frumoasa foc, pe dinafara si pe dinauntru.

De Roxana, si ea frumoasa, si muncitoare, si responsabila, cum putini sunt.

De Dan, cel mai diplomat fost sef si cel mai bun prieten al meu de peste 50 de ani.

De Roxana, cea pe care am infiat-o de mama, in orele de munca de la TriGranit.

...

De redactia Daily News de pe Paris, de echipa TriGranit din birourile luxoase de la Crowne Plaza, de 121, o incercare in materie de business si o reusita in materie de colectiv, si de Kondi, cu atmosfera cand dulce, cand nesarata, cand piperata.

Mi-e dor de niste oameni din trecut, despre care sper ca vor face parte si din viitor. Nu. Despre care stiu ca vor face parte si din viitor. Dixit.

Bine scris, bine facut

2011-05-18T21:36:00.005+03:00

Cum a reușit Timp Online să determine demisia lui Botiș

"Ce-mi dă speranță este că oamenii au decis să nu mai tacă. Cu orice risc, au început să spună ce nu e drept și corect." Cristiana Sabau

Textul, desi publicat deja de o luna, este inca de actualitate. Si va fi mereu, pentru toti cei ce pretuiesc presa bine facuta. Daca nu ati reusit inca, merita sa cititi continuarea aici.

Un verb

2011-05-16T23:19:00.005+03:00

De-o fi sa fie, cand o fi,

Eu n-oi jeli.

Iti voi lasa in dar

O lacrima. Sau nici macar.

Si amintiri.

De-o fi sa fie sa-mi spui "pa"

Voi spune: "da,

n-a fost sa fie".

Si voi trai in bucurie.

Amara.

Dar pan-o fi sa fie rau

Si nu vom sti cand va fi asta,

Sa bem din vin,

Sa facem fum,

Sa mai descoperim un drum,

Sa intelegem,

Sa certam si sa iertam.

Si maine de la capat,

Pana i-om da de capat.

Sau ne-om lovi de unul.

De-o fi sa fie, cand o fi,

Tu nu jeli.

Ai invatat de la o fata,

Odata,

Ce-i verbul a simti.

Asta-i usa

2011-05-16T23:15:00.001+03:00

Asta-i uşa:
Vei observa
Lângă perdea
Un scaun gol,
Dacă te-ai aşeza
Ai deranja...

Asta-i uşa:
Cum ai intrat?
Este ciudat
C-ai reuşit,
E un zgomot cumplit
Respiraţia ta,
Stai, nu te mişca...

"Te-am văzut cum dormi,
Pe buza de sus
Soarele ţi-a apus"

De câte ori vii,
Spui numai prostii...

Asta-i uşa:
Închide-o uşor,
Păşeşte uşor, hai,
N-are rost să mai stai,
Nu te-a auzit,
Şi-a închipuit
Că ai fi venit
Doar...

(A.A. - un arhitect)

I know I will

2011-05-16T18:30:00.003+03:00

Mi s-a intamplat adesea sa dau bani pe strada unor oameni care pareau sarmani si care s-au dovedit a fi doar... lipsiti de harnicie. Cred ca si voua.

Mi s-a intamplat si mai des sa nu dau nimic, indoindu-ma ca nevoia mentionata de cel care cerea era reala si nu doar actorie. Si asta cred ca e o stare pe care ati resimtit-o si voi.

Ei, insa, i-as da cat as putea, fara vreo urma de indoiala. Hai sa avem si acest lucru in comun!

Aeeer!!!

2011-05-10T08:52:00.003+03:00

Urmeaza o zi plina, cu prima intalnire planificata de ieri la 9.30, care tocmai s-a amanat pe ora 10.30, ca sa se suprapuna sigur cu studentul nou care vine in practica la 10 si ca sa fie mai aproape de intalnirea de la 12.00, care va fi tensionata si pentru care nu ma simt pregatita, astfel incat voi reusi sa ma stresez suficient inainte de intalnirea de la 3, pe care nu am terminat-o de pregatit si pe care trebuie sa o inchei pana la 4.30, cand trebuie sa pornesc spre scoala pentru cursul de la 5, pe care trebuie sa il termin musai pana la 7, ca sa ajung acasa si sa imi fac bagajele, pentru a ajunge in timp la gara unde am tren spre Bucuresti pe la 10 si ceva.

Sa-ti fiu Polichinelle cu muzica.

2011-05-09T21:28:00.001+03:00

Insomnie

I

Stoarce, Dumnezeu, lamâia lunii
Sa se faca simplitatea cerului
Trimite-ne anuntarea minunii
Ca pasarea de cârpa a luminii
Pentru bucuria sufletului

Când nu se mai vad orasele, când se îneaca averea armatorilor din port
Când se îmblânzeste furtuna ca mielul
Când se-asaza ruga în genunchi ca mulsul vacilor
Coboara îngerii cu miscari încete de înot
Despartind întunericul

Asa ti-am aparat mierea carnii de tântari
Si gradinar cu stropitoare de racoare eram
Te doream cu întristari de marinar
Am chemat
Luna capul de papusa spart
Si nu te-am desteptat-si mi-alergau în sânge armasari
Eram cersetor, tu pâine calda
Eram dupa boala la spital, erai o scrisoare
Si te asteptam cu ferestrele deschise
Ce personaje lustruite de portelan
Am cladit noptii turnuri de zapada
Si Hamleti tremurând pentru un scârtâit de poarta
Ca rufele atârnate pe frânghie
M-am zbatut ca lup în colivie
M-am chinuit si am tipat si n-am murit

Cu constatari de soiul acesta mi-am petrecut noaptea
Si dimineata a venit ca strachina cu lapte în rasarit

II

Te privesc de atâta timp cu ochi tandri de magarus
Ca-ti fac rau insectele ochilor mei
Ti-e legat parul ca la catei
Si ti-e trupul întins ca pielea de manusa

Dormi lânga mine ca un strat de flori
Esti tacera dunelor submarine
Viseaza întâlniri ascunse cu scafandri
Mari patrunse de balene pentru iubire
Si pestisori colorati circulând în forma de scrisori

Blana de vulpe în rasaritul soarelui întinsa
Se raspândesc în aer soimii albi ai bucuriei
Îmi place dragostea în fânul proaspat cosit cu urzici
Si prietenia în odaile cu mobile vechi si mici

Pentru mâine
Sa ma plimb cu tine în gradina publica
Fii papusa
Sa-ti înteleg mecanismul
Fii pisica
Sa ma joc cu tine altfel
Fii sora mai mica
Sa ma îngrijesti
Sa nu mai presupui ca te însel
Sa-ti fiu Polichinelle cu muzica.

(Tristan Tzara)

Cum e la noi

2011-04-29T17:51:00.005+03:00

Episodul 1: Azi n-a mai mirosit a cafea in casa. M-am trezit greu din cauza asta si m-am tarat in bucatarie, in cautarea aromei obisnuite a diminetilor mele. N-am gasit-o, in schimb m-a intampinat, falnic, pe masa, un buchet de liliac mov.

A crescut din senin, peste noapte, candva dupa ora 11, cand am parasit eu bucataria. N-am avut pe cine sa intreb de unde e minunea, fiindca al meu "coleg de apartament" a ajuns dupa miezul noptii. Si a plecat devreme, inainte ca eu sa fac ochi...

Episodul 2: Am asteptat ora 17.30 a zilei de azi inca de la 9, cand m-am trezit cu greu. Cand, intr-un final, acest moment a sosit, am parasit biroul in pas vioi. Nu ca nu mi-ar placea la birou, dar parca e mai frumos in weekend.

Si cum mergeam eu zambitoare, in curtea blocului ma intampina un vecin - cel din apartamentul de vis-a-vis, reputat drept om ursuz. Cu obisnuita lui fata grava, de om la 60 de ani, muncit si trecut prin multe, mi-a comunicat: "in 5 minute o sa va bat la usa si va rog de pe acum sa imi deschideti". L-am asigurat ca-i voi deschide, incercand sa aflu daca s-a spart vreo teava sau daca l-am suparat cu ceva. Cu aceeasi fata serioasa mi-a zis ca vom discuta in 5 minute. Am intrat nelinistita, am golt masa din bucatarie ca sa am unde sa il primesc pe om la discutii si am asteptat. In scurt timp a batut la usa. Am deschis putin agitata. In loc de vecin, m-a intampinat un alt buchet de liliac.

Ascuns in spatele tufei, omul mi-a inmanat florile si a tulit-o in apartamentul lui. Asta, nu inainte de a-mi explica balbaindu-se:

"Nu ma intelegeti gresit, dar la noi asa-i obiceiul: florile se fura si femeile faine se iubesc!"

P.S. 30 de minute mai tarziu inca zambesc

Alt suvenir

2011-04-27T22:23:00.004+03:00

Te las.

Iti las

un sarut-ramas-bun.

Plec la drum!

Da. Plec.

M-aplec

sa-mi mai iau un ragaz

pe obraz.

Va trece.

Rece

si mult timpul in unu.

Ne-bunu'.

Un sarut.

Un sarut mut

si ma-ndrept spre iesire.

Ramai in nestire.

Ma privesti.

Zambesti

si ingaimi risipind ceata.

Buna dimineata!

Suvenir

2011-04-27T21:43:00.003+03:00

Aiurit si aburit,
cum eram
tot ma iubeam.
In strachini calcam natang,
implantam piciorul stang
si nu calcam destept
nici cu piciorul drept.
Dar printre nori
alergam usor,
iar daca ma-ncurcam de stele
le culegeam, ca niste mere.
Cum eram,
tot ma iubeam.

(Eugen Ionescu)

Chi pozitiv

2011-04-22T12:10:00.007+03:00

A fost odata un concurs pe Facebook. La care nu stiu de ce am participat. De fapt, stiu: din plictiseala unei duminici de 20 martie in care nu aveam nimic mai bun de facut decat sa o lalai pe net. Am dat un like si am invitat trei prieteni sa dea si ei like. Mi-a aparut pe wall o postare automata. La fel si celor 3 prieteni pe care i-am invitat.

Textul mi s-a parut cam nereprezentativ pentru mine - cam bubbly si girly pentru felul meu de a fi - motiv pentru care am facut un pic de misto pe seama lui. Eu de text si alti amici de mine. "Distractie placuta la Praga" - mi-a scris Calin, probabil amuzat de ideletnicirile mele din acel moment. Iar eu i-am replicat ca moare de ciuda, ce-i drept, usor rusinata de faptul ca, in loc sa fac ceva mai constructiv, dau like-uri aiurea pe net unor lucruri in care de fapt nu prea cred. Sau nu credeam. Sau nu pentru mine.

Concursul vola.ro implica o tragere la sorti, in urma careia o persoana dintre cele care dau like paginii lor de Facebook avea sansa sa castige o excursie la Praga pentru 4 persoane. Cand m-am inscris eu erau vreo 28.000 de like-uri date. Care erau sansele ca eu, care si cand dau cu banul ghicesc 1 din 10, sa castig aceasta excursie? Infime, mai ales ca pana la finalul concursului erau vreo 45000 de like-uri... Dar na, daca tot am dat un like, hai sa nu-l iau inapoi.

Fix o luna mai tarziu, cam pe la aceeasi ora, ma aflam intr-o discutie destul de serioasa cu Cristina si za boss. Un telefon venit la secretariat si redirectionat de Andreea catre mine m-a anuntat ca "azi (miercuri) sunt norocoasa" - castigasem excursia. Gandindu-ma ca sunt victima unei glume bune, am lasat discutia deoparte, am intrat pe facebook si am vazut un filmulet. Yep, the winner was Adela Marchis.

Cele scrise mai sus pot parea o poveste banaluta, mai ales ca le-am spus-o si ras-spus-o tuturor prietenilor mei. Deci, multi care vor citi acest text probabil nici nu il vor parcurge pana in acest punct. Totusi, imi asum riscul de a ma repeta si de a plictisi, fiindca le sunt sincer recunoscatoare celor de la vola.ro pentru premiu. Pana in acest moment, fetele din echipa lor au avut o atitudine foarte draguta: sunt foarte amabile si proactive si ma fac sa astept cu nerabdare excursia. Nu stiu daca am meritat-o, dar cu siguranta o sa ma bucur de ea.

Praga, venim!

Toane de primavara

2011-04-11T09:16:00.004+03:00

Mi-e cald. Mi-e frig.

Ploua. Straluceste soarele. Apoi ninge.

Am de lucru. N-am de lucru.

Am bani. Nu mai am bani.

Ies cu prietenii. Ma simt singura.

Stau in casa. Ma simt iubita.

Imi vine sa plang. Nu prea stiu sa plang.

Imi vine sa rad. E corect sa rad?

Munca, scoala, familie, prieteni, bere, telefon, proiecte, plictiseala, liniste, entuziasm, optimism, optimism, optimism...

Nu e astenie. E lipsa de magneziu.

E primavara. Stop thinking, start enjoying!

No comment

2011-04-05T22:19:00.001+03:00

Oare?

2011-03-30T15:15:00.004+03:00

De ce regret ca nu stiu franceza

2011-03-29T23:24:00.002+03:00

La Beauté

Je suis belle, ô mortels! comme un rêve de pierre,
Et mon sein, où chacun s'est meurtri tour à tour,
Est fait pour inspirer au poète un amour
Eternel et muet ainsi que la matière.

Je trône dans l'azur comme un sphinx incompris;
J'unis un coeur de neige à la blancheur des cygnes;
Je hais le mouvement qui déplace les lignes,
Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris.

Les poètes, devant mes grandes attitudes,
Que j'ai l'air d'emprunter aux plus fiers monuments,
Consumeront leurs jours en d'austères études;

Car j'ai, pour fasciner ces dociles amants,
De purs miroirs qui font toutes choses plus belles:
Mes yeux, mes larges yeux aux clartés éternelles!

— Charles Baudelaire

No nasty, Sir, no nasty!

2011-03-28T23:39:00.005+03:00

Am vazut impreuna The kids are all right. Mie mi-a placut. Pe el nu l-a impresionat. "Daca nu era despre un cuplu de lesbiene," mi-a spus el, "ar fi fost un film banal."

El nu a inteles ce am inteles eu. Fiindca el nu si-a vazut toate ridurile, grimasele, oscilatiile emotionale, temerile sau nevoia de control oglindite in cele doua personaje. Pentru ca el nu le are. Pentru ca ei nu le au. Pentru ca el nu mi le ghiceste daca eu nu i le arat.

In seara asta am vazut un film despre o jumatate din mine aflata in relatie cu cealalta jumatate din mine. Cred ca si Irina a simtit la fel. Cred ca multe alte "ele" au simtit la fel.

In seara asta mi s-a reconfirmat ca, chiar daca ei sunt sinceri si binevoitori, nu citesc ganduri. Nu au de unde sa stie, sa ghiceasca, daca nu le spunem, daca nu le aratam.

In seara asta am aflat ca suntem adorabile in toate ezitarile noastre si parteneri de drum de incredere prin manifestarile noastre de rigoare. Atata timp cat nu exageram. 'Cause then it turns nasty.

In seara asta am aflat niste lucruri in plus despre niste lucruri pe care trebuie sa le fac in minus. 'Cause I don't want it nasty.

Joia trecuta

2011-03-14T00:14:00.005+02:00

Joia trecuta, pe la orele pranzului, imi framantam mainile a groaza: urma sa plec mai devreme de la birou, sa imi calc o camasa, fiindca in cateva ore trebuia sa pornesc spre Bistrita. Vineri, de la 8 dimineata, urma sa incep un maraton de intalniri, pentru ca apoi sa ma intorc in prag de seara la Cluj. Weekendul era dedicat unei curatenii generale, pe care, sincer, nu o asteptam cu nerabdare.

Joia trecuta, pe la orele pranzului vedeam in fata ochilor cateva zile de robie si visam la o seara de duminica in care totul se se fi sfarsit cu bine, in care sa ma pot bucura, istovita, de un pahar de vin.

Joia trecuta, pe la orele pranzului, m-a sunat Bogdan.

"Mergem maine dimineata la Viena?".

Instant, de pe un umar, Adela cea obsedata de control a inceput sa imi zbiere: Nu-i stii pe oamenii cu care mergi! Opera? Si cu ce naiba te imbraci? La ce hotel stai? Maine e zi de lucru! N-ai bani economisiti pentru escapade! Cine va fi sofer la masina cu care te duci? N-ai nici o pereche de blugi curati! Te asteapta mama cu mancare! O sa se supere tata pe tine! ...

Cateva secunde mai tarziu, Adela cea hedonista mi-a soptit lenes, intre doua fumuri de tigara: duuu-te...

"OK, lasa-ma un pic sa vad cum rezolv" i-am raspuns lui Bogdan.

Vineri la 6 dimineata am urcat in masina cu Bogdan si 3 necunoscuti.

A urmat un drum de vreo 9 ore cu niste bistriteni simpatici, Carmina Burana, U2 si Natacha Atlas. (Cei din urma au functie de complement, nu de apozitie in propozitie :). Apoi, cazare la Etap, langa Prater (camera de hotel - un fel de bucatarie cu pat de dormitor, insa asta m-a deranjat doar la prima vedere).

Seara- magistrala! Spectacol la Opera din Viena - La Sonnambula - cu Stefan Pop in rol principal. Subiectul asta nu vreau sa il irosesc intr-un paragraf, asa ca revin cu detalii zilele viitoare. Pe moment doar atat: magistral!

Sambata a fost un fel de... return to innocence: am pandit veverite in Gradinile Schonbrunn, am hoinarit vreo 4 ore prin gradina zoologica, am mancat tot felul de nebunii intr-un restaurant chinezesc si ne-am zbenguit printre si pe linghispirurile de la Prater.

Duminica am lasat in urma un Stefan nostalgic si ne-am intors acasa, cu un popas scurt la Budapesta, ca deh, trebuia sa cumpere si fetele ceva :p.

E duminica seara. Stau la calculator, istovita, cu un pahar de "El vin" (inside joke) in fata. Adela cea hedonista a invins. E timpul sa mearga, satisfacuta, la culcare. Adela cea responsabila a fost invinsa, dar e multumita, fiindca stie ca de maine detine din nou fraiele. Eu ma uit amuzata la o zi de joi, cea trecuta, in care imi doream doar sa fie duminica si sa pot bea, linistita, un pahar de vin...

Despre... ELE

2011-03-09T18:03:00.001+02:00

When meeting someone at the first,
They often ask me what I do.
I smile and think of how I taught
My little boy to tie his shoe,
And how to sing and how to pray
And how to tell the time of day.
Why the rainbow's in the sky,
Why birdies can, but cow's can't fly.
Why sky is blue and grass is green
And unicorns are never seen.
How to think of others first
And deal with life's little hurts.
To say "Thank You" and "You're welcome"
Say "Please for food, don't reach."
When someone asks me what I do,
I simply smile and say, "I TEACH."

("The Teacher" - Drewe Llyn Jeffcoat)

Joyful day :)

2011-03-01T13:49:00.004+02:00

Concertul primaverii

Chiar acum din crang venii
Si c-o veste buna!
Iarasi e concert, copii;
Merg si eu, si tu sa vii,
Mergem impreuna.

Vrei programa, lamurit?
Stai putin sa caut.
Cucul, un solist vestit,
De prin alte tari venit,
Va canta din flaut.

Cantareata dulce-n grai,
Cea numita "Perla
Cantaretilor din mai, "
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.

Va-ntona apoi un psalt
"Imnul veseliei"
Corul dintr-un fag inalt.
Vor canta-n sopran si-n alt
Graurii campiei,

Turturelele-n tenor,
Si-alte voci maiestre,
Toate dupa glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de-orchestre,

Voci de gaite care fac
Sa scoboare ploaia,
si-ntr-o scoarta de copac
O sa bata tica-tac
Tactul gheunoaia.

Iar nationale-apoi,
Cobze si-alte hanguri,
Glas de fluier si cimpoi,
Pitpalaci si cintezoi
Si-un taraf de granguri.

Se vor pune-apoi pe joc
Pana chiar si surzii,
Cand vor prinde dintr-un loc
Sa ne cante hori cu foc
Din tilinca sturzii.

Vom canta si noi ce-om sti,
Cantece din carte.
Si, de va putea veni
Vantul, si el va doini,
Ca e dus departe.

Cine-i contra, sa-l vedem,
Ca sa-l stie sotii!
De-aveti chef, tovarasi, blem-
Ura-n cer! cu totii-avem,
Mergem dar cu totii!

(de George Cosbuc)

Leyla

2011-02-27T16:48:00.008+02:00

Intreaba Bogdan, intr-un text, la el pe blog, cum am debutat in online.

Ca majoritatea celor de varsta mea, am facut primii pasi pe mIRc. Bineinteles.

Imi placea un tip din liceu care intra pe net de acasa, prin dial-up, si trebuia sa fac cumva sa ii demonstrez ca avem multe in comun. Si cum la mine in bloc era o sala de net, ieseam noaptea pe furis si vorbeam cu el. Bineinteles, la inceput unercover. Sub pseudonimul Leyla.

Intr-un final I got the guy, insa pana la momentul respectiv am raspuns de mii de ori la "asl pls". Si cei mai multi care imi adresau intrebarea asta erau arabi, fiindca, pare-se, in limba lor, nick-ul meu insemna "noapte", lucru care lor li se parea misterios si incitant. Si mie imi placea sa pozez in postura respectiva si sa raspund mereu "26, f, Romania". Dar, dupa o vreme, am ajuns la concluzia ca arabii sunt cam uncool si am inceput sa comunic doar cu romanii.

Dar si asta a tinut putin. La un moment dat m-am imprietenit cu un tip ce isi spunea SoSo si era de prin Dolj. Sau Olt. Nici nu mai stiu exact... Avea, pardon, zicea ca are 28 de ani si parea interesant si interesat de mine. De fapt de Leyla de 26 de ani blonda si inalta de 1,67 m :) .

Si prietenia mea cu SoSo a durat aproape o saptamana, timp in care mi-a povestit de fosta lui iubita si de locul lui de munca, iar eu despre vrute si nevrute. Toate inventii.

Intr-o dupa-amiaza mi-a marturisit ca are o slabiciune. Pentru gambele femeilor. Fetis i-a spus el, insa pe moment nu am inteles exact ce inseamna asta. Am ridicat din sprancene a mirare, dupa care m-am repezit sa ajung acasa, la DEX-ul din biblioteca. Ca www.dexonline.ro nu exista pe vremea aceea. Cand m-am dumirit care-i treaba cu fetisurile m-am speriat. In aceeasi seara SoSo mi-a trimis si o poza - un bust al unui tip rubicond, cu chelie si ochelari. Si de atunci Leyla de 26 de ani, blonda si inalta, n-a mai vrut sa auda de SoSo.

Mi-am mai pierdut vreo cateva zile pe canalul Bistrita, i-am marturisit colegului de liceu cine era persoana din spatele pseudonimului si el a ales-o pe Adela cea de 17 ani, scunda si cu parul saten.

De arabi si de SoSo n-am mai dat de atunci, insa imi amintesc amuzata de vremurile acelea cand primesc cereri de prietenie dubioase pe Facebook.

Adela, 27, Romania

Nice video

2011-02-26T22:41:00.001+02:00

Cuvantul potrivit

2011-02-18T16:26:00.007+02:00

It's official. De marti predau.

Mi-e greu sa va explic ce stari m-au incearcat. Asa, ca-n... prima zi de scoala.

De-atunci imi trec prin minte multe dintre figurile profesorilor care mi-au indrumat scoala, implicit cariera, implicit viata.

Imi amintesc cu drag de diriginta din generala, profesoara de romana, si de sotul ei, care mi-a predat matematica. Pe vremea aceea eram elev polivalent, motiv pentru care existau mereu dezbateri referitoare la olimpiada la care sa particip. Atunci a invins latura umanista. Apoi, in liceu, am luat calea numerelor si a formuleor. Si mi-am dat seama pe parcurs, cu ajutorul profului de mate si al profei de chimie din liceu, ca limitele acelea nu-s de mine.

Mai tarziu, in facultate (jurnalism la UB), am trecut prin fata multor profesori, unii mai buni si altii mai putin buni.

Fac o paranteza ca sa spun ca in 50% din cazurile profesorilor pe care acum ii consider buni (parerere subiectiva, de altfel), pe vremea aceea ii incadram in cealalta categorie.

Mi-am gasit si mentori. Despre ei spun doar doua vorbe, fiindca mult mai multe nu ar fi suficiente. Nu vreau sa ridic statui nimanui, vreau doar sa le multumesc sincer lui George Popescu, Marian Petcu, Zoltan Rostas, Teodora Vacarescu si, nu in ultimul rand, lui MJ Bear si lui Mihai Cazacu, care sper sa ma auda de departe. Fiecare m-a inspirat altfel, insa vorbele fiecaruia imi revin frecvent in minte, in diverse contexte. Fiecare a gasit un moment propice sa imi puna o piedica, sa ma impinga de la spate, sa imi recomande o carte, sa imi critice munca si mai ales sa imi spuna CUVANTUL potrivit.

Nu imi doresc sa ajung mentorul nimanui. Sunt prea copil sa ii pot invata pe altii sa fie oameni mari. Sper doar sa gasesc intelepciunea de a-i invata pe studentii ce isi vor petrece saptamanal 2 ore cu mine sa recunoasca, daca-l aud/vad/citesc/gandesc, cuvantul potrivit.

Daily vacation

2011-02-17T19:23:00.008+02:00

Vin. Si Ada Milea - acum Apolodor. Si din cuptor vine miros de cina buna la care eu n-am contribuit.

Si da, cineva intelege si nu-i deranjat, chiar daca ii par absenta. Nu sunt. Intelege ca e bine sa fii intelegator. Si eu inteleg ca intelegerea are o limita. Asa ca va las cu o poezie. Eu merg la masa. Sunt in vacanta in seara asta. :)

Urasc

2011-02-17T01:06:00.003+02:00

oamenii care ma fac sa zbier. Zbier doar cand imi pierd cumpatul. Imi pierd cumpatul doar cand nu mai gasesc argumente/explicatii/reactii rationale. Nu reusesc sa gasesc argumente/explicatii/reactii rationale in preajma oamenilor prosti. Trist e cand oamenii prosti sunt si galagiosi. Cel mai adesea, dintr-un impuls de autoconservare, reusesc sa ma sustrag din preajma lor. Insa cand ma urmaresc, prosti si urlatori, ajung sa zbier. Am zbierat pentru prima data anul acesta, pentru a doua oara in doi ani. Sper sa imi fi facut norma pentru deceniul asta.

Sa ma fereasca Dumnezeu de oamenii prosti...

Simply love these guys

2011-02-01T23:58:00.001+02:00

Nu, nu eram beata :)

2011-01-30T15:03:00.002+02:00

Acu' un an

2011-01-28T01:59:00.003+02:00

ne-am certat prima oara. Dupa un an sunt mai departe decat as vrea sa fiu. Nu stiu unde o sa ajung peste un alt an de azi incolo. Stiu, insa, unde mi-as dori...

In ultimul an am descoperit impreuna multe. Despre altii. Despre noi insine. Fiecare despre celalat. Bune si rele. Impreuna. Dar relele impreuna sunt mai putin rele decat cele separat. Fiindca intotdeauna o sa existe luminite si pestisori si ciocolata si masaje, care apar doar aduse de cine stie.

Iti multumesc pentru impreuna, pentru nesinguratate, pentru iepuri, pesti, luminite, Caro, noapte buna si buna dimineata!

Iti doresc sa ti se intoarca doar bucuria pe care mi-ai oferit-o in ultimul an si sunt sigur ca vei fi un om norocos la multi ani!

Cristina m-a invatat o poezie

2011-01-06T17:22:00.003+02:00

Purtam fiecare o dragoste-n noi
Silva Kaputikian

Purtam fiecare o dragoste-n noi,
Dar eu pentru tine si tu pentru alta
Si focul ne mistuie surd pe-amândoi:
eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta.

Astepti un cuvânt, astept un cuvînt,
Dar eu de la tine, si tu de la alta.
Obrazul îti vad si în vis delirând,
Dar tu în visare o vezi doar pe alta.

Si ce ne ramâne sa facem când nici
Ursita nu stie decât sa dezbine?
De ce i-ar fi mila? Traim, doar iubind,
Desi tu pe alta, eu, totusi, pe tine.

Anul rotilor intoarse

2010-12-30T11:14:00.004+02:00

La multi ani, mie, tie, lui si ei!

Sa speram ca vom primi fiecare ce ne dorim si poate nu chiar tot ce meritam. Sau nu cei ce n-au fost tocmai cuminti...

Anul ce a trecut a fost generos cu mine. Cu suflet bun, dar imprevizibil, ca un copil.

Am invatat ca toate ti se intorc si ca exista o balanta karmica ce-si cauta constant echilibrul. Ba nu, n-am invatat, asta stiam deja. Dar in 2010 am aflat ca un an, care alta data putea parea o perioada scurta, e timp suficient sa se intoarca o viata cu susu-n jos. Sau sa revina la normal, daca inainte fusese anapoda.

Nu ma lungesc cu vorba, va doresc tuturor bine, din suflet.

Cei care cauta linistea, sper sa o gaseasca, cei care o au deja, sa se bucure de ea. Iar daca pe unii ii linisteste agitatia, sa aiba parte de ea din plin. Insa cat mai departe de linistea mea.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Ai grija ce iti doresti

2010-12-28T00:19:00.004+02:00

Mi-am "rasfoit" astazi blogul dupa ce am citit textul lui George despre "noulimba". M-am simtit vinovata, fiindca adesea alunec si eu in romgleza, in conditiile in care eu insami pledez frecvent pentru folosirea corecta a limbii Romane; ca sa nu mai zic ca George m-a laudat in cateva randuri si asta era o ocazie buna sa ma critice...

N-a facut-o, insa am luat aminte si promit sa ma indrept!

Asta va intregi lista de obiective si dorinte pentru noul an.

Celelalte ar fi:

- sa slabesc niste kile: nu declar public cate, fiindca mi-e rusine sa marturisesc ce ravagii a facut Craciunul asupra siluetei mele. (Dau vina pe Craciun ca sa nu recunosc ca-s lacoma rau si slaba in fata a tot ceea ce inseamna fripturi, afumaturi, carnati etc.)

- sa merg mai des la doctor: ca sa rezolv niste mici probleme si sa previn altele. Asta-i din ciclul "paza buna trece primejdia rea".

- sa fac mai mult sport: de cand m-am mutat la Cluj am renuntat la mersul pe jos. Trebuie sa compensez cumva.

- sa ajung la Valencia si la Londra si inca odata la Barcelona.

- sa fiu buna si rabdatoare si inteleapta, ca sa obtin ceea ce am enumerat mai sus si sa pastrez toate lucrurile bune din viata mea de azi.

Cat despre titlul acestui text, explicatia este intr-un articol mai vechi. L-am scris acum un an si l-am regasit astazi, in timp ce imi rasfoiam blogul. Este vorba despre ceea ce imi doream acum un an si am astazi.

De anul trecut (2009)

2010-12-22T18:56:00.005+02:00

Bine ca a fost anul asta, noroc ca a trecut anul trecut.

Fum de tigara pluteste in aer.

Si tu.

Pahar de vin rosu uitat intr-o seara.

Tu nu.

Ganduri ma duc in locuri cu verde.

Si tu.

Urme de tine prin cada, prin hol.

Tu nu.

Ce nu mi-a iesit

2010-12-15T00:52:00.007+02:00

Am vrut sa abordez mai multe teme in seara asta, insa nici una nu s-a inchegat pana la capat intr-un text de sine statator. Asa ca listez mai jos o serie de ganduri, pe care, poate, le dezvolt pe viitor. Sau nu.

1. I-am zis lui George ca intotdeauna m-am inteles mai bine cu baietii decat cu fetele. A ras si mi-a zis ca toate spunem asta. Asa o fi?

2. Am lucrat doua zile degeaba pentru un proiect fara finalitate. Doar pentru ca cineva nu si-a facut temele cum trebuie si a preferat sa minta ca sa isi acopere spatele, impovarand pe altii cu munca. Am vrut sa ii scriu persoanei niste vedrsuri in care "cotet" din poezia "catelus cu parul cret" rima cu dispret. Am renuntat ca nu mi-a iesit. Probabil mojicul nu e suficient de important incat sa ma inspire.

3. Am primit un semn. Nu stiu sigur cum sa il cataloghez, fiindca nu stiu cum sa cataloghez calitatea mea de receptor in raport cu acest emitator. Prin urmare feedback-ul trebuie sa fie foarte precaut si rezervat. In momentul in care te arzi rau cu cineva, pui si gheata in congelator de teama sa te frigi din nou...

4. Si asta.

Azi sunt cuminte

2010-12-13T15:27:00.004+02:00

Niste decizii gresite in prioritizare plus un dram (mai mare) de lene, venit odata cu apropierea sarbatorilor, au facut ca inceputul de saptamana sa ma gaseasca cu (prea) multe restante: vreo doua proiecte in ajun de deadline, doua mormane de rufe murdare, un iepure complet neglijat peste weekend, un frigider gol si un congelator plin cu carne inghetata.

Dincolo de asta, ninsoarea de afara si centrala stricata de la birou, m-au impins la inspirata decizie de a lucra astazi de acasa. (A, da, si norocul de a lucra intr-o agentie cu management empatic :).

Dupa o productiva sedinta de dimineata cu colega Carmen, ma gasesc acum acasa, intr-o pauza, in care am decis sa va povestesc ce ma inconjoara.

Pe aragaz fierbe un pui - in jumatate de ora (sau cand o veni Bogdan cu smantana) il va chema ciorba a la grec. In cuptor sfaraie o friptura de porc cu usturoi, vin si cartofi rumeni. Masina spala deja a doua tura de haine iar iepurele se zbenguie ca un pusti in vacanta.

Dincolo de asta, sunt pe punctul de a finaliza primul proiect si ma mananca degetele pentru al doilea.

Multumesc Rock FM pentru companie si norilor pentru ninsoarea de afara. Atmosfera productiva din casa si copacii inzapeziti din curtea blocului ma fac sa dezbat proverbul "lunea nici iarba nu creste". N-o fi crescand iarba, dar sigur inmugureste o saptamana buna!

Sa fie pentru toata lumea. Spor!

Statui si bureti si oglinzi

2010-12-10T21:55:00.004+02:00

Incercand sa inteleg cateva persoane din jurul meu, inclusiv pe mine - ca mai incerc cateodata sa ma parasesc si sa ma uit la mine din dreapta si din stanga sa vad daca is intreaga si daca nu am pierdut ceva pe drum - mi-am dat seama ca pot identifica 3 tipuri de oameni, in raport cu energia pe care o primesc de la ceilalti:

1. Oamenii statuie - Genul asta de oameni, indiferent de ce se intampla in jurul lor, raman in starea initiala, neschimbata. Daca sunt deprimati, nu reusesti sa ii scoti din prapastie oricat te-ai chinui, daca sunt bine dispusi nu ii enervezi si sa le furi jucariile, daca sunt pasivi, raman nemiscati de orice lacrima sau floare. Au o energie pre-definita, pe care nu poti sa o schimbi decat cu dalta. Si daca dai cu dalta, consecinta va fi ca aceasta persoana va pierde o parte din sine, va deveni altcineva. Poate mai bun, poate mai rau, o alta statuie cu o alta expresie.

2. Oamenii burete - Sunt acele persoane care, aparent intregi ca volum, absorb energia din jur pentru a-si umple gaurile. In scurt timp o si elimina si raman din nou cu goluri care pot fi umplute, dar daca absorb apa se curata de impuritati, pe cand acidul le arde tesaturile.

3. Oamenii oglinda - Acestia reflecta ce au in jur. Daca primesc zambete, le intorc, daca vad lacrimi, lacrimeaza, daca sunt injurati, raspund aidoma. Din pacate insa, nici oglinzile nu-s perfecte. Unele au defecte din fabricatie si cand cineva le zambeste, ofera inapoi un zambet mutilat, sau hiperbolizeaza totul si raspund unui cuvant printr-un racnet, sau au luciul crapat si in loc de o fericire intreaga ofera inapoi cioburi de bucurie.

4. Cel mai bun si mai sanatos fel de a fi - Inca ma gandesc care e asta...

Balada - Eugen Ionesco

2010-12-09T22:56:00.001+02:00

A fost un pitic.
Era prost
Şi peltic.
Cu fraţi buni
Gărgăuni
Rătăcea
Prin văgăuni.
Făcea pipi
Într-o lalea
Şi locuia
Într-o stea.
Se răstea
Cu-n vârf de ac
La furnică
Şi gândac.
Când mişca
Nu se ştia
Dacă-i nasul,
Dacă-i pasul.

II

O, nătâng pitic,
Făptură de nimic,
Cum de ţi-a plăcut
Fata trestioară,
Gura ei de mac,
Şoldul ca un arc,
Când tu te-ai ştiut
Fiinţă de ocară?
O, pitic nebun
Fata e în turn.
Îl strivi
Cu degetul mic
Şi-l ascunse
În buric.

?volution

2010-12-09T21:41:00.005+02:00

A part, another part,

Separately, apart.

A part, another part,

Together, one part.

Time came, time spent, time went...

One part, to de-part.

A part, another part,

Separately, together.

Shredded in parts, apart.

(Din nou, cu dedicatie) A fost o vreme cand

2010-12-04T01:22:00.004+02:00

din cauza programului incarcat de la munca ma temeam ca imi neglijez iubitul. Acum, cand am inversat rolurile, realizez cat de naiva am fost sa ma indoiesc. You only get what you give. Si daca intr-o relatie oferi spatiu, sprijin si empatie, ti se intoarce cand ai nevoie. Filozofia asta o am si in relatia cu prietenii, daramite in relatia cu jumatatea mai buna - care, la urma urmei, trebuie sa fie minim un prieten pe care il iubesti mai mult decat platonic. Ei bine, acum am avut o scapare...

Pe scurt, ideea e ca mi-am petrecut seara bombanind ca ma plictisesc, fiindca el are predare luni si de ceva saptamani bune e nevoit sa lucreze 12 ore pe zi. Iar eu, ca o nesuferita ce ma aflu, m-am gasit tocmai cu 2 seri inainte de deadline, la 12 noaptea, sa imi miaun plictiseala. Sper sa nu mi se intoarca data viitoare cand o sa ma plimbe pe mine munca pe coclauri, zile in sir :)

De Cluj, de mai putin bine...

2010-12-03T16:12:00.003+02:00

Inainte sa ma mut in Cluj am avut o discutie cu un fost colaborator, persoana destul de cunoscuta intre publicitarii de aici, despre piata de advertising locala.

Imi amintesc si acum cat de teribil m-a descurajat in momentul in care mi-a spus ca fac o mare greseala profesionala parasind Bucurestiul pentru Cluj. "E o mancatorie teribila, Adela, si o lipsa de profesionalism crunta," imi spunea pe atunci acest amic.

Am decis totusi sa merg mai departe in decizia mea de a ma muta, lasandu-mi loc sa revin asupra ei, daca nicicum si nicicum nu ma pot adapta.

Am gasit o agentie cu care am simtit o oarecare chimie si m-am aruncat cu capul inainte. Nu insa fara a avea constant in minte vorbele acelui cunoscut.

Prin urmare mi-am dat doua variante: daca colectivul e profi, voi face tot posibilul sa ma integrez, sa invat de la ei cat de multe si la randul meu sa ofer ce am eu in plus; iar daca nu, sa lucrez individual, in masura in care se poate, si sa imi pastrez nivelul profesional.

Nu vreau sa imi construiesc aici statuie insa, in munca mea, am fost intotdeauna respectata, tocmai fiindca pun pret pe corectitudine si treaba bine facuta.

Dupa 4 luni de activitate in Cluj, am ajuns sa ii dau dreptate acelui cunoscut. Partial.

Nivelul de profesionalism poate nu e la cel al elitelor bucurestene, insa se compenseaza la nivel de vointa, implicare si dedicare.

Ce ma socheaza, insa, este tocmai "mancatoria" din aceasta piata. Desi exista un potential enorm de business, o plaja larga de clienti care incep sa descopere beneficiile campaniilor bine gandite si bine implementate, plus avantajul proximitatii spatiale pe care il are o companie din Cluj pentru clientii din Ardeal, sunt in orasul asta o mana de oameni care nu incap unii de altii in piata.

Nu dau exemple, fiindca am senzatia ca e un fenomen aproape general, dar la nivel uman, nu pot sa inteleg de ce isi consuma unii atata energie incercand sa sape gropi in calea altora cand sunt zeci de alte drumuri pe care o pot lua...

Ce nu vor sa inteleaga acei oameni este ca, incercand sa ii compromita pe altii, isi ciobesc, in ochii clientilor, propriile reputatii. La sfarsitul zilei, nu barfele castiga pitch-uri sau implementeaza proiecte, ci munca serioasa si de calitate.

E timpul sa ne maturizam un pic...

Descantec

2010-12-01T03:37:00.014+02:00

Adoarme-mi in brate, iti apar visele.

Adoarme-mi in brate, iti fauresc visele.

Adoarme-mi in brate, ne traim visele.

De demoni te apar cu soapte incete,

De iele te apar, de vant si de sete

De rau. Iti cant alinare in toate noptile,

De demoni te apar, iti apar visele.

Cafea fara lapte ti-aduc diminetile,

De demoni te apar, iti fauresc visele.

Pe aripi roz, cucerim zarile,

De demoni te apar, ne traim visele.

De mana ta mica te duc catre-un maine,

Cu drumuri departe si case in joaca facute de azi.

Adoarme-mi in brate, tu piele fina,

Pe drum n-ai sa cazi.

Cu mana mea mare risipesc norii

De ploaie, de vrajba, de vant suierand a suspine.

Adoarme-mi in brate, copila mica,

Soarele tine.

Prin ochi rotunzi vad o lume cu tine,

Cu zambet, cu raze, cu muzici alese.

Adoarme-mi in brate, mireasma de bine,

Nu-ti mai pese!

Adoarme-mi in brate, iti apar visele.

Adoarme-mi in brate, iti fauresc visele.

Adoarme-mi in brate, ne traim visele.

Despartiri (Cu dedicatie)

2010-12-01T01:05:00.005+02:00

E greu sa spui "la revedere" cand nu vrei s-o faci. Cateodata insa e necesar. Mai ales cand cel ce vrea sa plece, de fapt nu vrea sa plece. Vrea doar sa te raneasca, sa isi hraneasca un orgoliu absurd, pentru a mia oara. Vrea sa iti provoace durere, sa te vada chinuit si sa iti demonstreze ca fara el nu se poate.

Ba se poate! Doare, dar se poate.

De oameni care au orgolii mai puternice decat sentimentele te poti lipsi, tu - om ce traieste din sentimente.

De dispozitii oscilante, variabile cu pana la 180 de grade, in functie de durata somnului din noaptea anterioara, te poti lipsi, tu - om care absoarbe bucuriile si tristetile celor din jur.

De nesiguranta, toane si vaicareli inutile te poti lipsi, tu - om care duce povara propriilor suspine inghitite.

Am vazut de curand o relatie destramandu-se dintr-un orgoliu marunt care, ca un bulgare de zapada, s-a transformat, in coborare, intr-un sentiment de repulsie prea mare si prea greu sa mai incapa undeva.

Pentru ca cineva nu a invatat sa spuna un "buna dimineata" politicos, altcineva a trebuit sa spuna un "la revedere" indurerat si demn.

Respect.

Vis

2010-11-24T21:57:00.001+02:00

In prag de Paris, un strop de Verlaine.

Vis

Las balta toata poezia,
Ca mâine o sa fiu bogat.
Sa vina altii la-ncercat.
Zau, care îmi va fi Sosia?

E-o treaba buna! Martori sunt
Hoinarele lungi escapade
Când mâzgaleam sontâc balade
Prin nopti târzii, dus craina-n vânt.

A lunii limpezi straluciri
Loveau în punti înselatoare
Si undele scaldau usoare
Parisul – vesel cimitir.

Las balta fericirea toata
Si tinerilor lira-n dar!
Sa-mi mosteniti delirul-har,
Eu voi doar punga ce desfata.

Iulia

2010-11-20T21:27:00.004+02:00

Pe Iulia o tin minte cam de cand ma tin minte pe mine. Iulia a fost mereu mai inalta decat mine, mai slaba decat mine, mai blonda decat mine. Avea o fata gen Julia Roberts si niste degete lungi si subtiri.

Iulia locuia la etajul 6, eu la doi, ea avea doi frati mai mari, eu unul. Fratii nostri erau prieteni si noi la fel. Pe amandoua ne tarau acestia la Sintereag, la bunicii ei, la pescuit si tot amandoua ne murdaream din cap pana in picioare jucandu-ne "de-a gospodina" in spatele blocului. Asta cand nu ne faceam corturi din paturi pe garduri sau cand nu trageam zile in sir linii, in jocul de-a "secretara".

La camin am mers impreuna, la 13, si la scoala tot amandoua. Eu un an mai devreme decat ea, dar amandoua la Generala 4. Pe vremea aia ascultam amandoua, noaptea, Radio Bistrita si Radio Transilvania si dadeam dedicatii pentru toata gasca din spatele blocului: Mihaela, Lavinia, Marcela, Ana. Cateodata chiar si pentru Soblani, niste frati ce locuiau cu noi in scara, cu care uneori ne intelegeam, dar cel mai des ne dusmaneam.

Am mai crescut un pic si apoi am mers la liceu. Eu la Liviu. Ea a mers la altul, de mai mica "vaza", si atunci am inceput sa ne rarim povestile. Ne mai vedeam pe scara, mai vorbeam cate jumatate de ora, insa am inceput sa ne rupem una de alta.

Apoi a urmat facultatea. Pentru mine la Bucuresti. Iulia a incercat sa isi faca un rost in Bistrita. Dupa liceu ne-am vazut de cateva ori. Foarte putine. Si foarte scurt. La fiecare intalnire ne spuneam ca trebuie sa bem o cafea sa ni le povestim pe toate. N-am reusit niciodata. Si ea s-a mutat in Italia. Eu am mai ramas in Bucuresti o vreme. Apoi am venit la Cluj.

Intre timp plecase si ea din Italia.

Am aflat ieri.

S-a mutat anul trecut in Octombrie.

La 25 de ani a plecat in Rai.

Multumesc, Iulia, ca ai facut parte din copilaria mea!

Una scurta

2010-11-19T12:00:00.002+02:00

Simpatic articolul asta.

De-a joaca

2010-11-18T22:40:00.005+02:00

Astazi am testat Kinect Xbox la Baia Mare. Nu, nu m-a platit nimeni sa o fac si sa scriu un articol laudativ, ci, cateodata, jobul meu presupune si "greutati" de-astea. Cum a fost? Pai... it was... superWee :).

Am crezut multa vreme ca d'alde gadget-urile astea is treaba de baieti. I was soo wrong. A fost obositor de amuzant. Ce-l face pe jocul asta diferit de restul (ca am incercat si un Wee la un moment dat)? Pai nu-ti trebuie nicio telecomanda, niciun joystick, nimic: esti doar tu, scalambaindu-te in fata unui ecran.

Si, fiindca tot flirtam cu ideea de a ma apuca de oaresce batai sa mai ard ceva din nervi, (desi n-ati crede, mai am si eu din cand in cand; lol!), cred ca voi opta pentru un joculet de asta. Azi l-am caftit pe unul de i-au sarit capacele. Si partea faina a fost ca, desi am incasat-o si eu nitelus, nasu mi-e intreg si vanatai am tot cate aveam inainte. Nu, nu ma bate Bogdan, dar cateodata mai "verific" mobila prin casa pe intuneric...

Si tot azi am schiat pentru prima data dupa aproape doi ani de la minunata musca' pe care am luat-o din partia Cavnic, cu urmari de genul cot sarit, scuipat sange, mini-amnezie si fata zdrobita. I-adevarat, cand schiezi in joc nu-ti flutura vantul prin plete, da' parapetii sunt clar mai moi. I-am luat la rand pe toti si tot am ramas intreaga.

Mi-e clar ca-s slabe sansele sa ma mai urc pe-o partie, la fel cum mi-e clar ca vreau sa ma mai dau cu Kinectu' asta.

Bine, in prima faza trebuie sa schimb TV-ul cu tub pe o plasma ce nu-i prea ieftina, dar dupa, gasesc eu undeva 2000 ron sa imi iau o consola.

Si-apoi, let the battle begin!

Ma sperie ziua de maine

2010-11-14T17:48:00.004+02:00

Ma sperie telefoanele care vor suna si eu voi spune de multe ori "multumesc" si voi fi in centrul atentiei, desi nu voi merita in niciun fel sa fiu acolo. Nu ma intelegeti gresit, nu m-a lovit acum modestia: imi place sa fiu in the spotlights, sa primesc laude si aplauze, dar asta cand fac ceva macar semi-meritoriu. Cand primesc complimente asa, in mod gratuit, nu stiu ce sa fac cu ele, devin stinghera si cvasi-nerecunoscatoare.

Daca e cineva care ar trebui felicitat maine, aceea ar fi mama ca m-a nascut cu 27 de ani in urma, proces despre care mi s-a spus ca nu a fost unul tocmai usor, sau tata, ca a contribuit si el la... fabricatie. Eu acum 27 de ani n-am facut nimic altceva decat sa scancesc dupa ce am iesit din pantecele mamei.

In anii trecuti, din cauza asta, mi-am cam ignorat telefonul de ziua mea. L-am lasat sa sune in treaba lui, iar eu mi-am petrecut ziua dormind sau lenevind. Maine voi fi la munca si voi avea muulta-muulta treaba, mai multa decat pot duce oricum... Si va fi o zi grea, mult mai grea, fiindca va trebui sa fiu recunoscatoare pentru niste lucruri pe care le primesc nejustificat, pe care nu le merit. Sau nu maine. Sau nu maine mai mult decat intr-o alta zi...

Eh... E drept, exagerez un pic, dar daca vreti sa imi faceti un cadou de ziua mea, in loc sa ma sunati, mai bine dati-mi un mesaj pe facebook sau un sms.

Iar eu o sa ma gandesc zilele urmatoare unde fac chef si o sa va invit tot pe facebook sau tot prin sms :).

Proiecte a la Cluj

2010-11-13T19:33:00.004+02:00

De cand m-am mutat in Cluj, munca mea s-a diversificat incredibil de mult. Daca in ultima luna am trait cel mai frumos stres cu putinta - inainte de lansarea Gold Plaza - acum imi umplu timpul cu alte lucruri, cel putin la fel de provocatoare. Nici nu stiu de unde sa incep...

Bogdan tocmai a intrat in bucatarie si a vazut ca scriu pe blog. A facut niste ochi mari si m-a intrebat daca scriu "frumos". Da, scriu frumos fiindca mi se intampla lucruri frumoase.

Revenind.

Mi s-a oferit posibilitatea de a scrie pe un site cu ceva cititori, adresat in principal clujenilor, despre felul in care vad eu viata in acest oras. Clujul prin ochii mei e unul frumos, mai frumos decat cred altii, de aceea voi incerca sa le arat the bright side of things. Sper sa-mi iasa :)

In plus, in curand vom lansa un club. Zic vom, fiindca e munca de echipa si speram sa iasa bine. E un loc pe gustul meu, deci sper ca va fi si pe al vostru.

Apoi mai e televiziunea. Grupul de companii din care face parte agentia in care lucrez, va avea in curand propriul post de televiziune. Si acum ne muncim cu grile de programe, strategii de promovare, recrutari si alte cele.

Voi incerca sa imi testez si talentele pedagogice. In curand, sper, voi incepe o colaborare cu UBB, mai exact cu Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii, unde voi tine un seminar. Pana atunci, coordonez niste studenti care fac practica la Amprenta si care s-au dovedit a fi copii destepti si talentati.

Tot pe agenda perioadei urmatoare e lansarea Galeriei Kinect la Gold Plaza. Saptamana viitoare merg sa testez consola. That one will be really fun.

Mai sunt si niste proiecte de CSR, ceva branding si ceva PR, si poate un pic de asistenta pentru Cristina, care gestioneaza cu succes contul ala mare si dificil - ca fiecare agentie are cel putin unul dintr-astea - da' toate numai de bine.

A, da, si de luna viitoare nu mai platesc chiria si cheltuielile casei singura. That's a first in my life :). In my new, nice, good, challenging, Cluj life.

Faza

2010-11-08T09:15:00.003+02:00

In timpul concertului de la Gold Plaza, un pusti simpatic se apropie de George Vintila si ii cere un autograf. Amabil, Vintila ii zambeste si il intreaba cum il cheama. "Andrei Alexandu," raspunde pustiul. "Si cum sa scriu?" intreaba DJ-ul. Pentru Andrei. Vintila incearca sa ii dea autograful, dar nu reuseste. "Nu scrie pixul," ii spune pustiului. "Atunci scrie Alexandru," vine subit raspunsul.

De ziua mea

2010-11-07T10:12:00.006+02:00

M-am trezit dimineata realizand ca mai sunt 8 zile pana in 15 noiembrie. Pe la 14 ani, deja de prin octombrie ma lua cu fiori la gandul zilei mele de nastere: strangeam bani, visam la cadouri sau la petreceri surpriza.

Anul trecut a fost ciudat: singurul lucru pe care mi l-am dorit inainte de ziua mea a fost ca aceasta sa treaca. Cadoul asta s-a intamplat si am primit si un bonus - o petrecere reusita, organizata spontan, de niste prieteni cu care m-am intalnit intamplator. Si inca unul - primii pasi spre o noua dragoste. Cea mare.

Anul asta nu stiu ce sa cer. Nu cred ca astept ceva special de la acea zi, fiindca primesc lucruri speciale zilnic.

Ma sperie, ce-i drept, ca voi numara 27 de ani lasati in urma. Altii, la varsta asta, se pot lauda cu un camin, copii prin casa sau nunti pe cale sa se intample. Eu ma pot lauda cu o fata de pustoaica ceva mai bucalata decat mi-ar placea, o mie de experiente bune si rele, zeci de oameni pe care ii scot din minti si alte zeci care au doar vorbe de lauda despre mine. Ma pot lauda cu o familie care de 27 de ani ma iubeste neconditionat, cu o meserie care adesea ma epuizeaza dar nu inceteaza sa imi placa, cu o masina pe care nu o conduc si un apartament in care nu locuiesc. Ultimele au aparut din iubirea neconditionata pomenita mai sus, ca in 27 de ani eu n-am invatat inca ce inseamna sa faci economii :). Asadar, nu mi-e clar la ce sa visez anul asta cand voi sufla in lumanare, dar stiu clar cu ce ma voi putea lauda: pe 15 noiembrie voi fi mandra ca am 27 de ani IMPLINITI.

Countdown

2010-11-03T05:18:00.003+02:00

Inca putin si deschidem Gold Plaza. Thank God! Dupa ma pensionez. Sau nu, mai bine ma imbat... :)

Da' pana atunci ma duc la culcare. E 5.32 AM. Am mai putin de 2,5 ore de somn. Va fi meritat. Si maine va fi o zi buna. Si poimaine una super. Iar concertele de vineri vor merge impecabil. Doamne-ajuta!

Pana una-alta, mi-e foarte clar: I like my job. I like the company I work for, the people I work with. I even like difficult clients. Sa vezi un client dificil multumit e un super-compliment profesional. Sper sa nu se schimbe situatia. Dupa cum spuneam mai sus, Doamne-ajuta! :)

Mall-ul care vorbeste

2010-10-28T19:01:00.004+03:00

De cateva saptamani gestionez conturile de social media ale unui centru comercial. Este o experienta teribil de amuzanta. Si cel putin la fel de provocatoare. Eu, serioasa si pedanta de obicei, m-am transformat intr-o cladire prietenoasa si guraliva, scriitoare de mesaje pe feisbuc si prieten de nadejde al domnisoarelor vanatoare de rochitze si de promotii. Ma amuza tare mult task-ul asta si, de bine, de rau, mi-am facut ceva prieteni si am adunat o comunitate frumusica pentru mall.

Sper doar sa nu vina in agentie ceva client care produce piese auto. Ca cladire vorbitoare, am reusit sa fiu, da' nu stiu cum m-as descurca pe post de bujie...

Ramai cu bine

2010-10-27T20:38:00.005+03:00

In 5 minute vin la tine...
Au trecut 10. Nu esti aici!
Minutele mele sunt mai incapatoare...
Tu esti mai delasatoare!
Minutele mele sunt mai pline...
Nu de mine!
In 5 minute vin la tine!
Am plecat deja de ieri. Ramai cu bine...

Ca faci cand nu poti pleca in tarile calde

2010-10-23T11:11:00.007+03:00

Iti place sa fii la inaltime insa nu stii sa zbori, nu te-ai nascut cu aripi. Iti place caldura, insa a trecut vara ta, iar racoarea toamnei iti musca din carne. Poti sa te ascunzi intr-un colt, dezamagita si infrigurata, obosind oamenii cu mieunaturi de dorul zilelor calde si insorite. Sau poti sa accepti situatia data, pe care esti prea lenesa sa o schimbi, sau handicapul lipsei aripilor te impiedica sa o schimbi, si sa iti gasesti un loc unde sa te poti bucura de albastrul cerului si de caldura. Si totodata sa iti pastrezi demnitatea intacta.

Mi-au trecut prin cale, de-a lungul timpului, o seama de oameni care traiesc doar din amintiri. Obositi de un azi sub asteptari, prefera sa lacrimeze privind in urma, la vara trecuta, decat sa caute un maine cald si demn.

Ceausescu a murit. Stop dreaming of communism!

Refresh

2010-10-02T11:42:00.003+03:00

In ultimele saptamani tot mai multi oameni in jurul meu simt nevoia sa puna punct. Unei relatii, unui job, unei prietenii unilaterale. E bine, zic eu. E primul pas spre... bine.

Sunt oameni care au stat multa vreme atarnati de un context, fie din obisnuinta, fie de un "lasa ca trece criza si o sa se poarte mai frumos sefii cu mine", "are o perioada aiurea, da' la un moment-dat o sa fie ca la inceputul relatiei", "ma mai vorbeste de rau, da' mi-a adus supa cand am fost bolnava"...

Tine de natura multora sa nu stie sa renunte. Sa vrea sa lupte, sa repare, sa rezolve. Insa e bine sa privesti o situatie conflictuala cu minte limpede, inainte sa investesti inutil emotii si energie. Unele pahare sparte chiar nu se mai pot repara. Raman urate sau cu fisuri, prin care o sa cada mereu, cu ecou, picaturi reci si dureroase, fix pe nervii tai. Si tot la gunoi va sfarsi paharul ala.

Asadar, daca te apasa o problema, deja de vreme lunga, de te dor umerii ziua si cosmarele noaptea, nu mai bine inchizi robinetul la sursa cat mai curand? Nu de alta, da' unele lucruri sunt incorectibile. Si degeaba stai agatat de o speranta, ca nu faci decat sa iti prelungesti supararea.

Acum suferi. O sa ajungi sa te saturi o sa pui punct. Si dupa ce pui punct, o sa mai vina o perioada ciudata, pana acoperi un gol. Dar dupa, o sa iti fie iar bine.

In cazul asta, nu-i mai logic sa pui punct cat mai repede? Plangi in perna cateva zile, apoi iti incordezi muschii si o iei de la capat. Cu forte noi, mai intelept si cu dorinta de mai bine.

La mine a functionat. Si la Cristi. Si la Crina. De ce ai fi tu mai prejos? Iti tin pumnii!

What else is up

2010-09-02T11:11:00.002+03:00

A trecut luna de cand m-am mutat la Cluj. E bine. E deja acasa. Orasu-i mai molcom ca Bucurestiul, da' nu-i rau, ca-i si mai bland. Serile Clujene de vara tarzie sunt racoroase si umede, cu pui de pisica hoinarind prin curtea blocului si melci uriasi napadind trotuarele. Da, ploua mult la Cluj. Si da, sunt muulti-muulti melci pe aici. Poate din asta vine si incetineala oamenilor. Dar dincolo de faptul ca sunt ceva mai lenti, oamenii de aici sunt mai... cum trebuie. Fruntile sunt ceva mai descretite, bucuria e mai vesela (dar fara excese), greutatile apasa parca mai putin. Pesimismul e aici ceva mai optimist: orice dezamagire povestita se termina cu "las' c-o scoatem noi la capat cumva".

Clujul e un bunic bland si intelept.

Casa mea din Cluj e ospitaliera. Locuiesc intr-un bloc mic, cu o curte verde, pe o strada cu multe case, mai vechi sau mai noi, ascunse dupa garduri de metal sau de verdeata. Ce-mi place mie la strada asta e ca, de fiecare data cand furisez cate o privire peste o poarta, am senzatia ca in spatele ei se ascunde gradina secreta, din romanul lui Hodgson Burnett. (Mai tineti minte desenele de pe italieni cu "Mary e il giardino secreto"? Ei, cam asa e strada mea.)

Si munca in Cluj e mai cum trebuie. Chiar daca oamenii de aici nu vorbesc despre know-how, comunicare holistica si ROI atat de des cum o fac publicitarii bucuresteni, colegii mei din Cluj sunt harnici, motivati si responsabili. O parte semnificativa, cel putin. Imi place ca nu au senzatia ca le stiu pe toate, dar au convingerea ca pot invata mai multe. Si o fac. Pe scurt, sunt multumita de noul meu job. (Mai ales ca de curand am castigat un pitch frumusel :p ).

Despre celelalte lucruri din viata mea, din nou, doar de bine: parintii mei sunt fericiti ca m-au vazut intr-o luna cat ma vedeau inainte intr-un an, despre jumatatea mea incep sa descopar tot felul de lucruri noi si fermecatoare, ma vad cu prietenii des si bine.

Viitorul imi prevede multa munca, cateva calatorii (Istanbul - chiar maine, Viena - prin octombrie, Paris - in noiembrie si-apoi om mai vedea) si mult ZEN.

E bine la Cluj. Stop by!

Paranteza

2010-07-09T17:57:00.005+03:00

(in contextul viitoarei mele mutari la Cluj) Ma chinui de ceva vreme un text despre schimbari - despre ce las in urma, ce ma asteapta, ce imi doresc si ce va doresc. E greu, foarte greu sa il scriu, fiindca sunt atatea de spus si de gandit, incat ma coplesesc de fiecare data amintirile sau planurile de viitor. Si degetele parca nu mai functioneaza...

Doua discutii, insa, una de aseara si una de astazi, m-au determinat sa scriu imediat despre unul dintre subiectele pe care voiam sa le abordez in textul ala amplu: un om.

Un om puternic...

si nu spun asta prin prisma influentei lui, sau prin prisma bogatiei materiale, ci prin faptul ca aceasta persoana reuseste, prin resurse nebanuite, sa vada de fiecare data jumatatea plina a paharului, sa gaseasca puterea de a depasi obstacole, sa creada in viitor, in el si in altii.

Desi pus adesea in situatii delicate, iese mereu cu fruntea sus si continua sa fie optimist. Eu cred ca acesta este principalul atu care i-a adus succesul.

Ironic este ca adesea l-am bombanit. Nu zic de ce, fiindca acum nu-mi amintesc exact. Si asta ma face sa cred ca nu conteaza. Ce imi amintesc acum este lectia pe care mi-a dat-o in ultimele zile: dincolo de bani, dincolo de business, dincolo de imagine publica, trebuie sa fii OM.

Si ma mai "mana-n lupta" un lucru pe care cred ca tot de la el l-am "furat": be positive, believe and dare!

Multumesc, Lucian!

Cluj, here I come!

Ei bine, da. Ma mut.

2010-06-23T15:45:00.003+03:00

Si nu ca in bancul cu 'marmacia'. Revin in curand cu detalii... :)

Pacat

2010-06-03T14:58:00.006+03:00

- ca sunt ochi frumosi care nu stiu unde sa se uite. Si, in loc sa priveasca inainte si sa paseasca intr-acolo, se uita inapoi, in stanga sau in dreapta, aruncand spre altii ceea ce ei cred ca sunt cutite. Sa stiti ca sunt, de fapt, bumeranguri.

- ca sunt minti, odata proaspete si inovative, care se risipesc in regrete, amaruri, obsesii si pandit de dupa perdea. Sa stiti ca de acolo nu se intelege nimic. De dupa perdea, macinat/a de vise pierdute, nu poti patrunde in sufletul omului...

- ca sunt oameni cu mari lipsuri de vitamina K. Si, stim cu totii, in lipsa acestui compus, sangele se coaguleaza mai greu, ranile se vindeca mai alene. E mare pacat cand pielea se invineteste pana si de la o mangaiere...

- ca sunt oameni, ca si femeile e oameni ;) , care nu inteleg ca e mai bine sa iti traiesti viata decat sa ii urasti pe altii ca o fac.

E pacat sa iti pierzi timpul inventand camuflaje. Mai bine paseste demn inainte si, cand va (mai) fi cazul, saluta respectuos. Asa fac oamenii bine-crescuti.

Buna dimineata!

My new obsession

2010-05-20T17:03:00.001+03:00

Despre un fel de a fi

2010-05-19T22:43:00.003+03:00

Sunt cateodata cam neglijenta cu unele lucruri. Scuza pe care mi-o gasesc e ca sunt un om pasional. Si daca ceva imi place, tind sa imi canalizez toata energia in directia respectiva.

Tinta a fost multa vreme cariera. Munceam zi-lumina, de luni pana vineri, adesea si in weekend. O fac si acum, dar cu ceva mai multa masura...

Cred ca tot din cauza felului in care imi dozez pasiunea (si din faptul ca sunt cam critica) am putini prieteni. Dar aceia se bucura de tot devotamentul meu. Chiar daca nu ii sun cu saptamanile, chiar daca nu stiu ce mananca in fiecare zi la pranz, odata ce mi-au intrat in suflet pot fi convinsi ca, la nevoie, imi amanetez toti cerceii pentru ei. Si imi plac cerceii...

Din acelasi motiv nu cresc plante. Imi plac. Cu flori si fara. Dar, decat sa imi moara in casa fiindca nu stiu sa ma bata pe umar si sa imi zica "uda-ne, femeie!", prefer sa fac cate o cura periodica de verde hoinarind printr-o padure, sau la bunici, la Bogata, pe dambul din spatele casei, sau desculta pe iarba cruda, la mama in spatele casei.

Tot de aia ma enerveaza sa fac ordine zilnic intr-o casa prin care abia trec. Nu ma bucur de apartamentul meu fiindca nu locuiesc in el. Ci doar dorm, intre doua zile petrecute prin praful Bucurestilor. Cand m-apuca insa, cum de curand a observat cineva drag, devin maniaca. Si nu ma mai opresc pana nu mi se despica unghiile de la frecat mocheta. Noroc ca-i rar :).

Din pacate si hobbiurile mele primesc adesea acelasi tratament: desenatul, fotografia, rolele, dansul, cititul - le fac sporadic si intens, cand ma loveste un dor nebun.

Asa e si cu blogul asta. Il neglijez cate o luna si ma loveste uneori o mancarime de degete de ajung sa scrie ele singure. Ar trebui sa schimb numele blogului in "blogul degetelor mele" sau ceva de genul...

Inchei cu ideea de la care am plecat (eu sau degetele mele :) ) cand m/ne-am asezat in fata paginii goale: pentru ca sunt un om pasional am tendinta de a neglija anumite lucruri pentru anumite perioade. Asa ca, dragi prieteni, daca nu va scriu/sun/caut, sa stiti ca nu inseamna ca mi-ati iesit din suflet. Ganditi-va ca probabil pictez. Sau dansez. Sau muncesc. Sau iubesc. Nu. SI iubesc.

How to save a life

2010-05-13T21:08:00.003+03:00

Cel mai 1 mai

2010-05-03T11:00:00.004+03:00

Trenul de 6.10 m-a luat vineri din Bucuresti hotarat sa ma duca acasa. ACASA. Am inceput cu un incident - o tanti pretindea ca locul pe care m-am asezat era al ei. Cand eram pe punctul de a ma transforma in Xena, mi-am dat seama ca femeia avea dreptate. Si eu si ea aveam locul 34 din vagonul 6, doar ca al meu vagon era intr-un tren ce plecase deja de vreo 3 ore. Am bombanit-o o vreme pe cucoana de la casa de bilete, care, se pare, "m-a inteles separat", dar apoi am ajuns la un consens cu controlorul, om de treaba.

Am poposit in alt compartiment si am petrecut vreo 4 ore in compania unei doamne ce arata a profesoara severa de gramatica, cu privire rece si raspunsuri monosilabice - ea ma studia din cand in cand peste ochelari, eu citeam pe furis articolul ilustrat din FHM despre omul cu cel mai mare penis din lume. Sper ca nu a observat ca poate ma scotea la tabla...

Dupa 4 ore am ajuns in Brasov, unde m-a intampinat jumatatea mai buna si am purces impreuna spre vila Trapez.

Si de-aici o sa fiu succinta, ca toate cele ce urmeaza au fost in perceptia mea superlative si n-as vrea sa ma las coplesita de epitete ieftine. Mai degraba va zic din capul locului ca merita incercate toate:

1. Cazare in Brasov. De acolo, cu o masinuta la indemana te poti indrepta unde te duce gandul.

2. Cazare in Brasov la Vila Trapez. E situata intr-o margine de oras, dar privelistea-i priveliste, gazdele-s amabile, in pat daca vrei poti sa iti montezi cortul si in camera ai loc de cursuri de dans. A, da, si micul dejun e ce trebuie. Raportat la conditii, pretul e mai mult decat meritat.

3. Cafea in Piata Sfatului. Terasa linistita, oameni relaxati, soare si curatenie.

4. Hoinarit prin ascunzisurile Brasovului. Mai dai de cate o strada in care incapi cu greu, mai vezi un zid de cetate sau un bastion...

5. Roadtrip si plimbare in Bran. Castelul e tot ala, nu-i mare haz. Si balciul din centru tot ala e. Nici macar suvenirurile nu s-au schimbat de anul trecut. Dar daca, cum vii de la Brasov, in loc sa o iei spre castel, faci stanga de la drumul mare, poate ii gasesti pe baietii cu ATV-uri de inchiriat. Ia unul macar un ceas, asigura-te ca soferul stie manui dracovenia si luati-o in sus catre buza padurii. Drumuri forestiere sunt, paraie si noroaie de traversat de asemenea, pante cu duiumul. Si miroase a verde si a proaspat si a liniste.

6. Merge si o hoinareala in Poiana, statiune ce arata civilizat, si un lenevit de doua ceasuri in buza codrului. Nu trebuie sa te chinui tare sa te ia cu picoteala...

7. Am zis ca va zic doar de bine, asa ca nu va povestesc de experienta execrabila de la restaurantul Zaganu din Cheia. Sa stiti doar ca acolo e bine sa va trimiteti doar dusmanii...

La Balea n-am ajuns, dar e tanara vremea. Keep in touch!

Resurse de ZEN

2010-04-28T23:06:00.004+03:00

1. O baie lunga - cat de fierbinte o suporta pielea, cat de parfumata o suporta nasul, cu cat de multa spuma incape in cada;

2. Californication & Dexter - cate o sesiune de 2-3 episoade consecutive, asezonate cu leganatul trenului, la cuseta;

3. Zilele de sambata - cand e weekendul inca tanar si poti lenevi, cand poti sa faci ce vrei sau sa nu faci nimic, cand nu te apasa oboseala saptamanii trecute sau povara celei care vine; in cel mai rau caz, te bazaie o durere de cap, de la paharul de vin baut in plus, in seara dinainte, pe care insa o poti vindeca cu un somn de amiaza, o plimbare pe inserat sau un alt pahar baut tarziu in noapte;

4. Dansul - un fel de... making love with no intercourse;

5. Fotografia - pretext pentru a deschide ochii, pentru a vedea frumusetea din lucrurile mici sau banalul din lucrurile grandioase. Nu ma pot lauda cu veleitati de maestru fotograf, dar aceasta indeletnicire recenta m-a facut sa descopar lumi noi in lucruri mici;

6. Oamenii - pe care ii cunosti si ii iubesti pe zi ce trece tot mai mult, pe care nu-i cunosti si iti doresti sa o faci, care se transforma si te transforma. In bine.

E bine.

De vorba cu mine insami. Azi - despre gelozie

2010-04-26T20:23:00.008+03:00

-La ce-i buna gelozia?
-Pai nu-i buna.
-Pai cum asa? Ca zice lumea ca gelozia e o dovada de iubire.
-Nu. Nu e o dovada de iubire, ci una de egoism. Si de nesiguranta. Sau de prostie.
-Pai tu nu sutineai ca egoismul e firesc? De fapt, ca sta la baza oricarui act, "altruist" sau nu?
-Ba da, asa ziceam. Si continuu sa cred asta. Doar ca, intr-o relatie, cand esti gelos, esti egoist si atat. Iar egoismul nu e niciodata, de unul singur, generator de gelozie. El completeaza fie nesiguranta, fie prostia, fie pe amandoua.
-Nu-s sigura ca inteleg.
-Sa iti explic: o femeie sau un barbat, sa-i zicem X, este gelos/geloasa cand are senzatia ca partenerul, Y, acorda prea multa atentie altcuiva. De obicei, acel altcineva, sa-i zicem Z, e fie mai motat, fie cu ochi mai albastri, fie mai inalt/a sau cu tenul mai violet. Sau, cel putin, asa il/o percepe gelosul. Ca o reactie imediata, gelosul se zburleste. De ce altcineva primeste niste priviri? Toate privirile ar trebui sa fie ale mele. De ce altcineva primeste niste sunete? Toate sunetele sunt ale mele! - ca si cum partenerul ar fi semnat, dupa primul sarut sau dupa "da-ul" zis la primarie, vreun contract de cesiune a drepturilor de autor, prin care se angaja sa nu mai vada, auda sau miroase decat ce are acasa sau i se da voie.
-Pai si ce e in cazul asta? Nesiguranta sau prostie?
-Depinde. Daca Z e mai albastru decat X, dar Y nu vede in asta o calitate, atunci e vorba de nesiguranta. X nu-l cunoaste indeajuns de bine pe Y, in plus, e cam nemultumit de sine. Crede ca oamenii albastri sunt extraordinari, insa, decat sa incerce sa isi schimbe culoarea, prefera sa ii maraie pe albastri. Si pe oricine se uita la ei. Partea cu maraitul tine de egoism. Si cand e nejustificata e generata de nemultumire de sine, de nesiguranta.
-Si cu prostia cum e?
-Hm... Sa zicem ca lui Y chiar ii plac oamenii albastri iar X e de acord ca a avea culoarea asta e o calitate. Acesta din urma, decat sa aiba liniste in cuplu, sa multumeasca ochii partenerului oferindu-i culoarea la care tanjeste si in acelasi timp rezolvandu-si problemele cu sine insusi, prefera sa se dea cu fundul de pamant si sa faca crize. De parca asta l-ar face in ochii celuilalt mai frumos sau mai destept sau mai cum-se-cade. In niciun caz. Eventual, isi mai adauga un defect pe lista...
-Si ce te faci daca Y inseala chiar daca X e albastru? Tot n-are dreptul sa fie gelos? Asta in ce categorie intra?
-Cred ca tot prostie este. Ca daca esti inselat odata, ai dreptul sa ierti sau nu. Daca ierti, trebuie sa iti asumi hotararea si sa nu iti faci tie si partenerului viata calvar. Sa nu improsti venin sau lacrimi in preajma orcarei nuante de albastru, ca-i azur, turcoaz sau bleu-marin.
Iar daca Y e recidivist si tu stii asta, ai cu atat mai putin dreptul sa faci urat. Odata ce ai toate datele problemei pe masa si continui sa ramai in relatia aia, asuma-ti ca ai luat omul cu tot cu obiceiurile sale. Si probabil il iubesti pentru alte calitati. Sau esti masochist. Daca esti OK cu asta, sa fiti sanatosi! Daca nu, trebuie sa te internezi intr-un sanatoriu. Unde sa scapi de prostie. Ca asta e problema ta, in forma cea mai pura.
-Daca te dai atat de desteapta, banuiesc ca esti partenera perfecta intr-o relatie...
-Nu-s nici macar aproape, dar am avantajul ca inteleg toate astea. Si inainte sa marai alte purtatoare de estrogen, ma intreb bine ce motive am. Ultima data cand am facut-o m-am apucat de cura de slabire... Sunt pe cale sa inchei prima zi :).

Later edit: ca sa nu se supere stiu-eu-cine pe mine, mentionez ca nu m-am hotarat sa slabesc fiindca a facut el ceva gresit, ci fiindca nu vreau sa fac eu ceva gresit.

I am John

2010-04-12T17:03:00.002+03:00

Matei

2010-04-10T07:52:00.004+03:00

M-am intalnit cu Marian, ieri, pe Duca, pe langa gara. Eu, in pauza de masa, incrancenata, cautand covrigi. El, in costum, mergand agale, fara graba, fara griji.

L-am vazut de departe, inainte ca el sa ma zareasca. Avea un zambet asa... cam cat soarele pe fata. "Adeelaaa! Ce faaaaci? De cand nu te-am mai vazuuut!!!" Si mi-a intins cateva raze de soare. Calde. Sincere.

"Ce mai faci tu mai? Cum mai esti?" Si dupa ce a incercat sa dibuiasca, urmarindu-mi degetul confuz, unde e biroul meu, a inceput sa imi povesteasca despre fericirea lui. Mare. Cea mai mare.

Cum creste. Cum rade. Cum merge de-a busilea. "Si mai uit la el, si imi creste inima cand vad ca merge. Si ma gandesc, picioarele alea le are de la mine!"

Marian nu mai are masina. O sa aiba una in curand, insa... Marian, asa cum il stiam eu pana acum vreun an, fara masina era un om trist. Posac. Nervos. Lipsit de picioare.

De cinci ani, de cand il stiu, lupta vajnic pentru costume si case si mobila si inc-o masina si poate un concediu. Era vesel cand mai obtinea una din ele, dar si incruntat, in drumul pana la a le obtine.

Ieri se plimba agale, in costum, fara masina pe post de picioare, undeva in zona Garii de Nord, stiind ca trebuie sa ajunga la Izvor. Sau la Cismigiu. Si nu ii era foarte clar cum.

Impartea cu lumea de pe strada un zambet cat soarele, fiindca Matei mergea deja de-a busilea. Si picioarele alea le avea de la el.

Come to me

2010-04-10T07:46:00.007+03:00

Avion. Tren. Masina, Autocar.

Bucuresti. Cluj. Bistrita. Sighisoara.

Coafura rezista. Si trupul.

Pentru suflet.

E bine. E foarte bine.

Mergem mai departe.

Sau zburam?

N-am mai scris de ceva vreme

2010-03-30T20:30:00.003+03:00

De fapt, n-am mai scris AICI de ceva vreme. Ca in rest, slava Domnului, tot scriu. Ca-i vorba de comunicate de presa, prezentari, e-mailuri sau planuri de comunicare s.a., scriu de, in curand, o sa mi se toceasca degetele. Probabil asta e si motivul pentru care n-am mai dat pe aici. De vreo luna incoace, imi deschid blogul zilnic si imi zic "astazi e cazul sa scriu". Nu zic "trebuie", ca am o teorie legata de cuvantul asta si incerc sa il evit pe cat posibil. Dar imi tot propun sa scriu si nu-mi gasesc elanul necesar... sau un subiect suficient de motivant incat sa pot lasa lenea la o parte. Nu ca nu mi s-ar intampla lucruri interesante, dimpotriva, doar ca parca n-am cuvintele potrivite la mine...

Asta seara, insa, m-am hotarat sa merg pe zicala "pofta vine mancand", de aceea voi scrie ca sa nu creada dragul de Gabi Petcu (care, by the way, are intotdeauna dreptate) ca am patit ceva.

La munca mi-e destul de bine. Sunt fericita ca mi se intampla lucruri, ca sunt provocata, ca simt ca evoluez. I-adevarat, sunt vremuri grele pentru toata lumea, ma intristez sa vad cum oameni buni nu-si gasesc locul, dar cred ca oricine e suficient de motivat gaseste solutii sa iasa din impas. Positive attitude actually works!

De ceva vreme incoace ma zbat sa clarific niste lucruri pe plan profesional si in sfarsit simt ca am atins in mare masura acel punct. Si, ca sa ma laud un pic, despre asta este vorba. Cam acelasi lucru e scris si aici, si aici.

Pe plan personal sunt iarasi destul de bine. Cel putin. Ba nu, mint. Sunt unde ma visam cand eram mica si romantica. Mai multe nu zic, dar va multumesc ca va bucurati pentru mine :).

Inchei aici fiindca nu vreau sa consum prea mult spatiu batand campii.

Ba nu, in final am un lucru semnificativ de spus: ma bucur ca ma inconjoara oameni care inteleg ca in viata exista "rush hours" si nu considera ca a fi prieten inseamna a bea cafea saptamanal sau a petrece jumatate din viata la telefon, vorbind despre cealalta jumatate din viata.

Va doresc tuturor zile bune! Si promit ca voi fi mai silitoare pe viitor.

Fell in love with John Mayer

2010-03-02T21:48:00.003+02:00

Mama

2010-02-28T15:42:00.007+02:00

Luni m-a sunat. Eram intr-o intalnire. I-am raspuns scurt si sec: "nu pot vorbi. Te sun dupa 6". Mi-am amintit pe la 11 seara. N-am mai sunat inapoi. In alta zi m-a sunat din nou, cand luam masa cu colegii. De data asta n-am mai apucat sa o reped. Mi-a zis din prima: "nu te retin, stiu ca esti ocupata. Daca ai timp suna-ma mai tarziu, sa-mi zici ce mai faci." Iar n-am avut timp... Azi m-a sunat dupa ce s-a intors de la biserica. Asa face in fiecare duminica, cand ia pranzul cu tata si se intreaba amandoi: "oare ce mananca fata"?

Mereu ma dojeneste ca eu nu ajung pe la biserica. Si mereu ma gandesc cat de aprins se poate ruga ea pentru mine, sa am o viata buna, sa fiu binecuvantata... Sunt.

Ultima data cand am fost la Bistrita mi-a zis din nou ca i-ar placea sa vorbim mai multe, sa ii impartasesc bucuriile si tristetile mele, ca nu prea comunicam de-o vreme.

Cand ajung pe acasa imi impart timpul scurt intre somn, laptop, familie si prieteni. Rar stam doar noi doua, ca fetele. Si, desi de fiecare data inainte de a ajunge la Bistrita imi propun sa ies undeva doar cu ea, intotdeauna intervine altceva. Iar daca suntem doar noi doua si ma intreaba una-alta, tind sa fiu evaziva sau ii reprosez ca e indiscreta.

Dintotdeauna am fost constienta ca am mostenit personalitatea lui tata. Sunt directa, transanta, destul de impulsiva si incapatanata. Insa lacrimile alea pe care le vars in secret cand ma uit la comedii romantice duminica dupa-amiaza, teama de a ma uita la filme de groaza si pasiunea pentru gatit le-am mostenit de la ea. Dorinta de a fi o sotie buna si visul de a avea o relatie echilibrata tot de la ea sunt, pentru ca ea si-a dedicat ultimii 34 de ani din viata pentru a avea o familie reusita, pentru a creste doi copii care o respecta si o iubesc mai mult decat ii marturisesc. Cand m-am asezat adineauri la calculator voiam sa public, in prag de Martie, un simplu "La multi ani, mama". Am scris ceva mai mult si sper sa reusesc sa ii spun si mai multe cand o voi vedea. Asta daca din nou nu intervine ceva...

As putea fi o fiica mai buna. Ea nu poate fi o mama mai buna. Pentru mine, mama e superlativ absolut.

O zi mohorata

2010-02-25T10:32:00.003+02:00

In mintea mea zburda zilele astea tot felul de idei. Mi-ar fi placut sa scriu azi despre ele. Ar fi fost un text frumos, vesel, optimist, despre vise, planuri si despre primavara din suflet. Doar ca vremea asta de afara imi cam burniteaza degetele. Nu se leaga cuvintele si gandurile arata mult mai bine in mintea mea decat asternute in litere. Poate e cazul sa le las acolo. Macar pana iese soarele. Sunt prea zambarete ca sa iasa la lumina intr-o zi mohorata. Poate maine...

Una cu taxiul

2010-02-19T18:47:00.007+02:00

Tocmai am ajuns de la birou acasa, slava Domnului!, dupa o excursie de vis, trei sferturi cu taxiul si restul pe jos.

Fac parte din categoria celor care ingrasa buzunarele patronilor firmelor de taxi, platind, in medie, cam doua curse pe zi. Am migrat de la o firma la alta din diverse motive: soferi nespalati, aparate manarite, masini putine sau tarife prea mari. Am observat insa la toate ca soferii nu se sfiesc sa vorbeasca la telefon in timp ce au client in masina, lucru, evident, ilegal.

Daca alegi sa faci asta conducand masina personala, treaba ta. Nu ca ar fi OK, da' e alta discutie. Insa cand meseria ta e sa duci oamenii din punctul A in punctul B, la fel de intregi cum s-au urcat in masina, atunci nu-i OK.

Pana acum am marait cativa soferi de taxi care vorbeau la telefon, insa niciodata prea vehement. In seara asta lucrurile au stat putin altfel. Am urcat in taxiul comandat la birou si am constatat cu surprindere ca elefanta de la volan vorbeste la telefon. Am stat vreo 30 de secunde pe loc, dupa care am profitat ca s-a uitat fugitiv peste umar la mine si i-am comunicat adresa. 10 minute mai tarziu vorbea la telefon: o enerva ca e mare planul, ca gagicul i-a zis seara trecuta doar "pa" si ca s-a saturat sa locuiasca de-o viata in Ferentari. Toate astea in timp ce inainta fara jena pe o straduta cu un semn de "interzis", mare, plasat in capatul din care am intrat noi.

Apoi i-a sunat alt telefon. A intrerupt brusc conversatia, a raspuns la celalat si am asistat la o discutie siropoasa dintre elefanta si gagicul ei. Dupa ce l-a smotruit bine ca i-a zis "pa" seara trecuta, i-a explicat ca vrea sa se "aive bine impreuna, ca el e sangele ei". Partea asta mi-a ramas in minte fiindca o spunea in timp ce, tinand telefonul la urechea stanga cu mana dreapta si schimband vitezele cu mana stanga, a reusit sa blocheze intersectia Doamna Ghica cu Petricani. In acest context si-a luat ramas bun de la iubit fiindca trebuia sa se injure cu ceilalti soferi care o claxonau. Cand a rezolvat-o si pe asta, surpriza, i-a sunat din nou telefonul.

In momentul ala am prins primul ragaz in care puteam sa-i zic ceva si am rugat-o sa nu raspunda pana nu ajungem la destinatie. Scandalizata, elefanta mi-a zis ca daca nu-mi convine, sa platesc cursa si sa cobor acolo. Am ascultat-o. Partial. Am coborat, dar fara sa platesc. S-a dat jos dupa mine, gata sa ma ia la palme. Noroc ca eram pe banda 2 si au inceput sa se miste masinile si sa claxoneze ceilalti soferi. Asa am scapat cu viata: nu m-a omorat elefanta nici cu masina, nici cu pumnii.

Mi-e clar: no more taxi 2000 for me.

Zilele mele

2010-02-14T23:53:00.005+02:00

sunt, mai nou, mai generose. Nu stiu daca m-a navalit timpul ardelenesc, ala mai gras si mai molcom fata de cel al capitalei, sau daca am invatat mai bine cum sa fructific lumina zilei, amurgul si intunericul. (Cu rasaritul inca nu stiu care-i secretul, ca tot morocanoasa ma gaseste alarma de desteptare.) Si cu acest timp mai elastic am invatat sa fac lucruri frumoase. Sa vedem pe care dintre ele sa vi le recomand...

Joi am gatit. Si bine, si rau. Ostropelul de pui a fost reusit. Gasiti retete cu duiumul pe net, in plus, e loc si de niscaiva creativitate. Eu, de exemplu, n-am pus usturoi, dar am adaugat la final un pic de vin, care a facut diferenta.

In schimb, salata mea de vinete a fost un fiasco. Vorba lui Bogdan, pana nu dezleg tainele catre o salata de vinete reusita, pot schimba expresia "mananci rahat" cu "mananci salata de vinete". Si asta explica cat de dramatica a fost experienta culinara...

Vineri am descoperit un vin grozav. E spaniol, rosu, sec, tare si cu personalitate. Il cheama Nudo, e din 2007 si il gasiti la El Consulado Iberico. Avand in vedere ca e doar 21 de RON, merita sa va faceti drum pana pe str. Benjamin Franklin.

Tot vineri am fost la concert Havana Lounge. Fantastic a fost. La multele zeci de ani pe care ii au, oamenii aia sunt atat de vii si de "caliente" incat nu mi-au dat de ales decat sa ma comport ca spectatorii aia ce mi se pareau relativ penibili la televizor: stiti filmarile alea, destul de proaste, de la concertele din Sala Palatului, in care publicul se ridica in picioare si danseaza intre scaune? Well, I was one of those on Friday. Culmea e ca dupa ce am ajuns acasa de la concert, am continuat sa dansam salsa si samba si cha cha. Asa de tare ne-au incins... Din pacate se pare ca a fost ultimul concert al lor in Romania. Dar daca ii prindeti pe undeva, do not hesitate!

Au existat si doua momente penibile in timpul concertului: cele doua interventii ale ansamblului vocal-instrumental Mandinga. Dar mai bine cititi asta ca sa intelegeti de ce.

Sambata am fost la teatru. Am vazut Toti fii mei, piesa scrisa de Henry Miller si regizata de Ion Caramitru. Merita sa va rezervati 2,5 ore pentru spectacolul asta: scenografie foarte reusita, poveste tulburatoare si roluri excelente jucate de Victor Rebengiuc, Sanda Toma si Dragos Stemate.

Tot sambata, am mancat, dupa ani de zile, Buffalo Wings adevarate. Geez, they were fantastic! Din pacate nu am gasit vreun loc in Bucuresti unde sa fie gatite cum trebuie, dar daca stiti vreunul, sa-mi ziceti, sa imi fac abonament. Pana atunci, raman la mila colegului Rick, care aduce ingredientele cu el din State sa-si hraneasca colegii pofticiosi.

Am incheiat seara de sambata in Expirat. Cu tot fumul si cu toata inghesuiala, locul ala reuseste sa ma tina clienta deja de ani de zile. I-adevarat, mai migrez si in The other side cand nu mai pot respira sau imi iau cate un cot mai zdravan in ficat, dar, inconjurata de oamenii potriviti si cu muzica din club, fac ce fac si tot ma prinde 4 dimineata acolo.

Si ca o ultima recomandare: lasati-l naibii de Valentine's Day! Daca aveti nevoie de cine romantice, inimioare si sirop fix pe 14 Februarie ca sa va simtiti iubiti/iubite, atunci aveti o problema: partener gresit sau minte defecta.

Adorata

2010-02-02T22:02:00.004+02:00

Am vazut scrise, undeva, pe un fundal alb, aceste vorbe:

"Si ea a mai rupt o bucata din sine insasi (pentru ca stim ca ea e Fericirea) si mi-a daruit-o...Doar ea poate! DOAR EA vreau! Doar ea e...Adorata."

Cred ca exista undeva in tara asta o ea iubita frumos. O invidiez, traieste un vis.

Ma declar fan infocat

2010-01-25T20:29:00.011+02:00

Ma dau des pe blogul lui Adi Hadean si de fiecare data plec de acolo chinuita. Nu cu pofta, nu cu gura punga, ci suferinda pana in ultima celula. Cum asa? Pai... sa ma ierte cura aia de slabire de care numa' nu ma mai apuc, buna ii mancarea buna. Nu doar la limba sau la stomac, ci si la ochi, la nas, la suflet si la ZEN.

Io de Adi am auzit prima data de pe Twitter - facea lumea niste glume despre unu' de-i ma tare ca Chuck Norris. Am zis, hai sa vad ce-l face asa vedeta. Si mi-am lasat ochii si imaginatia sa zburde pe blogul lui. Frumos, am zis, frumos. Da' cand am pus prima data gura, in decembrie, pe bucate gatite de el, la Casa Latina in Bucuresti, am zis ca io cu omu' asta imi fac tricou si il port la biserica. Am mai mancat bucate bune, da' pana atunci, rar am gustat poezie. Ca el nu-i bucatar, ce-ti mangaie papilele gustative, i-artist de-ti zguduie simturile: vezi caldura, gusti parfumuri, mirosi curcubee. (OK, suna patetic ultima propozitie, imi asum, da' sa ma ia naiba ca omu' e maestru in dezmat culinar.)

No, si ca sa ajung de fapt la ideea principala, dupa experienta Casa Latina, nu puteam sa merg la Cluj fara sa trec pe la el pe la Pub. Si cu ocazia asta m-a facut sa il plac si mai tare. Ca Adi, nu-i doar talentat, ii si OM. A venit intr-o zi de sambata, zi libera pentru el, sa-i hraneasca pe blonda si pe prietenii ei. Si a facut-o. God, how he did it! Sa ma ierte jivinele padurii, vaca lui bunicu', porcusorul Babe si toate ONG-urile ce protejeaza animalele, da' buna-i carnea dupa ce trece prin mainile lui Adi: aromata, dulce, picanta, frageda, frumoasa, inmiresmata... a naibii sa fiu, cred ca tre' sa inventez niste cuvinte...

Io amu' regret numa' ca, tumna cand vine el iarasi la capitala, io ma duc 'napoi la Cluj. Da' poate mereti voi si luati o-mbucatura si pentru mine...

PS. Musai sa multumesc iubitei lui Adi, care a fost draguta si ni l-a lasat pentru cateva ore, sa manance si gurile noastre ceva.

Am fo' la Cluuuj

2010-01-18T22:02:00.008+02:00

Ce-am catat acolo? Poi... fericire de uichend. Am gasit-o? Poi da. Inzecita.

Gata cu accentul ca risc sa nu mai inteleg nici eu ce voiam sa zic. Asadar, acu' vreo saptamana, odata cu zborul Blue Air catre Baneasa (despre care ceilalti pasageri spun ca a fost unul dificil, da' eu nu pot confirma ca am adormit imediat ce m-am asezat la locul meu), s-a incheiat un weekend in urma caruia m-am ales cu o oboseala crunta, dar foarte revigoranta. Nu face sens ce zic? Pai sa va explic - am avut un weekend atat de plin si de frumos, incat obosesc doar gandindu-ma la toate cate le-am facut.

Abia aterizata, vineri seara dupa ora 23.00 am fost preluata de la aeroport de un sofer chipes si dusa in Irish Music & Pub. Acolo, voie buna, oameni faini si un #TweetSummit. Imi pare rau ca am ajuns cam la spartul targului si am ratat evenimentul serii: 5 juni au concurat pentru mana unei domnite de 19 ani, sub atenta supraveghere a doi dintre capii blogosferei locale - Andrei Crivat si Lorand Minyo. N-am prins desfasurarea actiunii, dar am aflat care au fost criteriile de selectie si cine sunt baietii de pe shortlist. Doar un detaliu ofer - #pintica #haded not made the shortlist.

Despre gazdele mele, cate o impresie scurta: imbracat in negru din cap pana in picioare, sprijinit relaxat de spatarul unei canapele de piele din Camera Secreta, Lorand arata ca un Capo di tutti cappi. Noroc cu vorba blajina si privirea calda, ca altfel puteam sa bag mana in foc ca sub sacou ascunde-un Mauser sau macar un cutit de vanatoare.

Fara indoiala, si cealalta gazda, Andrei Crivat, e un om ce iese din multime. E unul dintre cei mai vii oameni pe care i-am descoperit intr-o conversatie de o ora. In plus, e ospitalier si politicos, jovial si charismatic, relaxat ca un ardelean si sprintar ca un oltean. A, da, si grijuliu - luni mi-a scris sa ma intrebe daca am ajuns cu bine si cum a fost drumul de intoarcere, cum doar tata mai face :).

Apoi m-am mutat in Janis, unde mai ca m-a prins rasaritul, la dans si voie buna, cu prieteni vechi si dragi. Am continuat weekendul cu petreceri in familie, cu o cina fabuloasa marca Adi Hadean (despre care va explic mai multe intr-un post separat), cu un concert privat oferit de prietenii de la Blood Print (erau de fapt repetitii da' a fost fain sa cante doar pentru noi) si cu niste fabuloase spaghetti care, desi gatite cu o tona de oregano, mi-au mers direct la suflet. Nu-s sigura daca de la oregano sau de la Bogdan-ul bucatar.

Am revenit in Bucuresti revigorata si optimista, cu forte proaspete si un refren intiparit in minte: Baby, viata-i frumoasa.

P.S. Ma gandesc sa fac cumva sa mut Clujul in Voluntari. Sau macar in Tancabesti :).

AM

Iarna pe uliţă

Iti scriu ca unei prietene. Celei mai bune

In incheiere (via Lucian Blaga)

"Impre...jurati"

Ce-mi doresc, de zilele mele

I can taste the ocean on you skin

Go!

Un alt fel de arhitectura

Necaz pe capul meu

Am ajuns

Prietei

Abstinenta

Lectii invatate

Concediu

Minciuna

Din drag de Bistrita

Off

Bogdan

Note to self

Ardeeee

Eremia Grigorescu

Examen

Lasă-mi, toamnă...

My mood today

An evergreen

De cine mi-e dor

Bine scris, bine facut

Cum a reușit Timp Online să determine demisia lui Botiș

Un verb

Asta-i usa

I know I will

Aeeer!!!

Sa-ti fiu Polichinelle cu muzica.

Insomnie

Cum e la noi

Alt suvenir

Suvenir

Chi pozitiv

Toane de primavara

No comment

Oare?

De ce regret ca nu stiu franceza

No nasty, Sir, no nasty!

Joia trecuta

Despre... ELE

Joyful day :)

Leyla

Nice video

Cuvantul potrivit

Daily vacation

Urasc

Simply love these guys

Nu, nu eram beata :)

Acu' un an

Cristina m-a invatat o poezie

Purtam fiecare o dragoste-n noi Silva KaputikianPurtam fiecare o dragoste-n noi,Dar eu pentru tine si tu pentru altaSi focul ne mistuie surd pe-amândoi:eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta.

Anul rotilor intoarse

Ai grija ce iti doresti

De anul trecut (2009)

Ce nu mi-a iesit

Azi sunt cuminte

Statui si bureti si oglinzi

Balada - Eugen Ionesco

?volution

(Din nou, cu dedicatie) A fost o vreme cand

De Cluj, de mai putin bine...

Descantec

Despartiri (Cu dedicatie)

Vis

Vis

Iulia

Una scurta

De-a joaca

Ma sperie ziua de maine

Proiecte a la Cluj

Faza

De ziua mea

Countdown

Mall-ul care vorbeste

Purtam fiecare o dragoste-n noi
Silva Kaputikian

Purtam fiecare o dragoste-n noi,
Dar eu pentru tine si tu pentru alta
Si focul ne mistuie surd pe-amândoi:
eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta.